Viata in multinationale: sinucidere sau crima?

Duminica seara pe postul Antena 3 romanilor li s-au prezentat riscurile la care se supun cei ce aleg sa se angajeze in multinationale. In principiu cei ce aleg sa lucreze intr-o multinationala renunta la viata personala, devin sclavi pe plantatie, isi distrug sanatatea si risca sa moara la locul de munca. Reporterii postului de stiri care fac parte dintr-o minunata companie 100% romaneasca, trustul Intact, au gasit de cuviinta sa prezinte doar aspectele negative ale vietii intr-o multinationala.

Reportajul lasa sa se intelega ca multinationalele au monopolul in ceea ce priveste angajarea jigodiilor in functii de conducere. De cand si pana unde? Acestia isi tin angajatii peste program, in weekend-uri, nu le dau concedii si nici mariri de salarii. In 10 ani de cand lucrez am lucrat si la patron roman si la multinationala si nu exista corelatie de cauzalitate intre locul de bastina al proprietarului firmei si modul in care managerii se comporta cu angajatii. Mai mult, cat am lucrat la multinationala, am fost tratat mai bine de managerul din strainatate in sub ordinea caruia lucram, decat de managerul de resurse umane pe care il „deranjam” solicitandu-i adeverinte de venit pentru un credit. Din cate stiu eu, managerii din multinationale sunt romani, iar daca acestia sunt jeguri umane nu este vina companiei in care lucreaza. Ar fi culmea ca cei 7 ani de acasa si cei 16 de scoala romaneasca sa fie stersi cu buretele doar pentru ca pe cartea de munca a aparut cuvantul „Corporation” sau „Int’l”.

De aceea ar fi fost mai interesant ca reporterii sa-i intrebe pe psihologi de ce „persoanele fara suflet” au mai multe sanse sa fie angajate sau alese in functii de conducere. In fond si Parlamentul are scursurile lui, iar daca un manager de multinational poate distruge viata unei persoane, locatarii Casei Poporului influenteza cu fiecare semnatura zeci-sute de mii de vieti. Am fi aflat probabil ca persoanele cu constitutie atletica au sanse mai mari de a fi angajate pe post de conducere, ca prezenta fizica este un factor luat in considerare de factorii de decizie incompetenti (nu stiu sa „citeasca” un om) sau lenesi (se multumesc sa-si bazeze deciziile pe baza unor prejudecati). Sau ca societate romaneasca (in special prin religie) conditioneaza omul pe de o parte sa priveasca autoritatile cu o anume teama, iar pe de alta parte sa-si permita comportamente imorale la adapostul mersului lunar la biserica. Spre exemplu manastirea Ghighiu este un loc foarte vizitat de posesorii de gip-uri, multi dintre acestia fiind probabil manageri pe la multinationale sau patroni de firme nationale, care vin sa ceara iertarea pacatelor facute fata de angajati. Constiinta primeste iertarea oamenilor in sutana iar managerul „dreptul” de a-si bate joc in continuare de proprii angajati.

O alta intrebare care a lipsit din reportajul respectiv a fost urmatoarea: „Cat de competenti erau oamenii care acuzau multinationalele de rau tratament?”. Daca iei un taran de la munca campului si-l pui sa faca auditul financiar al unei firme cu 2-3 mii de angajati e posibil sa cedeze psihic si nici macar 40 de ore de munca pe zi sa nu fie suficiente pentru terminarea auditului. Nu spun ca cei care acuza multinationalele sunt la fel de pregatiti pentru munca loc precum sunt taranii sa faca audituri financiare dar trebuie sa intelegem ca sunt foarte multi oameni incompetenti in posturi in care nu ar fi trebuit sa ajunga. Exista o lege care spune ca oamenii avanseaza pana ajung intr-o pozitie care este peste nivelul lor de pregatire. Un programator excelent poate fi un manager de proiect execrabil. Oamenii avanseaza pe scara ierarhica si profesionala, iar uneori ajung in pozitii „nepotrivite”. Domeniul bancar e plin de folclor cu oameni incompetenti. Inainte de „leul greu”, la o banca multinationala, o casierita proaspat iesita de pe bancile facultatii isi intreba o colega „Auzi, de ce mai punem zecimalele in extrasele de cont, ca nimeni nu face plati cu zecimale. Stiu ca mi-ai mai spus o data, dar am uitat”. Daca aceasta persoana ajunge la departamentul „Credite pentru IMM-uri” din cadrul bancii unde are de analizat 4-5 dosare pe zi, ar fi o surpriza cand va intra in concediu medica pe motiv de „oboseala cronica”?

Revenind la problema victimelor facute de multinationale ar fi fost interesanta o statistica intre multinationale si industria extractiva nationala. Cati angajati sunt in fiecare sector, cate accidente de munca sunt, cate victime in fiecare an si ce beneficii au angajatii. Dar reporterii trustului national Intact nu au facut asta pentru ca, de fapt, reportajul nu a fost altceva decat o incercare de gadilare a orgoliului national(ist) prin condamnarea intruziunilor straine in societatea romaneasca, crestin-ortodoxa.

Un comentariu la „Viata in multinationale: sinucidere sau crima?”

  1. Subscriu la aceeasi parere. Din experienta personala, corporatiile straine nu sunt pe post de „satana” asa cum le portretizeaza media romaneasca sau anumiti indivizi. Depinde de fiecare angajat in parte daca devine workalchoolic sau vrea sa aibe si viata individuala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *