Subiectul tichetelor de vacanta este destul de vechi. Cu toate astea m-am gandit sa-l abordez pentru ca este un caz de manual. Vorbesc de manualul „Economia intr-o singura lectie” de Henry Hazlitt.
Pretextul masurii este simplu: cum facem sa stimulam economia romaneasca? Sau doar o parte a ei? Poate turismul? Se iau 2 miliarde de de euro si se „impart” oamenilor doar daca ii cheltuie pe vacanta urmand ca cu acesti bani turistii sa plateasca salarii pentru chelneri, ospatari, soferi pentru servicii alimentare, de transport si divertisment. Rezultate palpabile care vor fi vizibile la toamna, cand sunt convins ca ministresa blonda se va lauda cu realizarile turismului romanesc pe timp de criza.
Care sunt efectele reale ale masurii? In primul rand 2 miliarde de euro cheltuite de la buget. Presiunea fiscala ar fi putut fi scazuta cu 2 miliarde de euro. Avand in vedere ca sunt 9 milioane de romani muncesc in acest moment presiunea fiscala asupra acestora ar fi putut fi redusa cu 222euro/persoana. „Doar 20euro/luna” ar zice unii. Asta in conditiile in care aproape 1.300.000 ar beneficia de acest program.
Am fost recent pe Litoral. Un cuplu (fara copil) isi poate asigura un concediu decent de 1 saptamana cu 400euro. Vedem din start ca daca s-ar fi redus presiunea fiscala cu 200euro/persoana (adica 400euro/familie) 9.000.000 de oameni ar fi putut beneficia de concediu.
Desigur o eventuala relaxare fiscala nu s-ar fi tradus in totalitate in concedii. Multi ar fi putut folosit banii suplimentari in alte scopuri care ar fi stimulat economia in aceeasi masura daca nu mai mult:
- pentru economisire – care ajuta crearea fondurilor necesare pentru creditarea intreprinderilor
- pentru achizitia de bunuri de folosinta indelungata
- pentru incheierea unei pensii private (200euro/an/persoana reprezinta o contributie frumusica la pensia suplimentara)
Un avantaj clar al stimularii turismului prin relaxare fiscala ar fi fost dat de costurile reduse. Programul blondei de la minister solicita cheltuieli pentru tiparirea tichetelor, gestionarea fondurilor, urmarirea cheltuirii corecte a banilor etc. Multi bugetari vor avea impresia ca muncesc si ca au o contributie la „mersul economiei”. E o iluzie. Statul trebuie doar sa vegheze ca legile sunt respectate. Nu sa creeze locuri de munca ce nu produc valoare adaugata.
Sursa imagine: gandul.info