Teoria si practica liberului arbitru

De ce exista atata suferinta in lume daca Dumnezeu nu e un monstru sadic? Liberul arbitru! E cadoul suprem pe care Dumnezeu l-a facut omenirii. Si calul troian pe care apologetii religiosi l-au aruncat in tabara filozofilor. De suntem nascuti in pacat? Pentru liberul arbitru al Evei si al lui Adam. De ce exista raul in lume? Pentru ca o lume fara existenta liberului arbitru nu este de dorit. Intr-adevar e greu de conceput ca existenta poate fi mai satisfacatoare in absenta liberului arbitru, a libertatii de decizie. Astfel incat tentativa liberul arbitru este acceptat si de cei care nu subscriu la dogmele religioase.

Despre http://mail.logosfera.ro/dissertation-editing-rates/ wikipedia spune ca:

Filozofia creştină vede divinitatea ca forţă creatoare a lumii şi a omului. Omul, ca fiinţă creată, nu are posibilitatea de a-şi modifica natura. Din această logică ar rezulta că singura libertate a omului este aceea de conştientizare a propriilor limite, rămânând astfel liber întru Dumnezeu. Însă astfel se ajunge la concluzia că Dumnezeu este responsabil şi pentru producerea răului. Pentru a nu renunţa la ideea de perfecţiune a naturii divine, gânditorii creştini Vasile cel Mare şi Fericitul Augustin recunosc existenţa liberului arbitru, adică libertatea omului de a alege între posibilităţile care i de oferă. Răul şi eroarea devin astfel rezultatele alegerilor greşite ale omului.

Liberul arbitru implica in esenta existenta libertatii ca stare de fapt nu doar ca o stare mentala de posibilitate, careia nu ii corespunde ceva efectiv.

Iar liberul arbitru are 3 planuri de manifestare: libertatea de a gandi, libertatea de a spune si libertatea de a face. Suna bine in teorie. Dar practica ne omoara. Existenta liberului arbitru nu este o explicatie consistenta cu realitatea.

Liberul arbitru nu explica, in prima faza, existenta raului provocat de dezastrele naturale. Raul natural nu mai este o consecinta directa a liberului arbitru asa cum moartea unui om survine datorita deciziei unui alt om de a-l. De aceea este nevoie de pacatul originar care sa activeze, prin pervertirea lumii, mecanismele de producere a dezastrelor naturale. Pana aici explicatia oferita de liberul arbitru pare consistenta. Desi pentru asta trebuie sa subscriem la ideea ca pedeapsa pentru pacatul originar al lui Adam poate fi aplicata asupra altora si sa redefinim conceptul de dreptate pentru a face loc acestei interpretari hidoase.

Capacitatea de manifestare a liberului arbitru al unei entitati constiente este limitata de resursele de care acea entitate dispune. Libertatea de gandire este limitata de cunostintele de care dispunem. Spre exemplu ecuatiile lui Einstein pot fi gandite (una din precizarile apologetice legate de liberul arbitru este ca nu putem gandi tot ce poate fi gandit). Eu am libertate de gandire. Deci daca as dori sa gandesc ecuatiile lui Einstein ar trebui s-o pot face. Sunt insa departe de nivelul de studiu necesar pentru a putea gandi ecuatiile lui Einstein. Exista de asemenea persoane care se nasc cu deficiente intelectuale care nu pot gandi chestiuni care ni se par banale si fata de care marea majoritate avem cu adevarat libertate de gandire. In timpul somnului nu avem absolut nici un fel de control asupra gandurilor care ne trec prin cap (desi preotii vor sa te invinovatesti pentru gandurile necurate pe care le ai). Deci Dumnezeu nu are probleme cu restrictiile existentente asupra posibilitatilor de materializare a libertatii de gandire.

Libertatea cuvantului este de asemenea limitata de resursele lingvistice. Pot alege sa exprim o idee dar nu pot alege modul cel mai bun de prezentare astfel incat sa fie receptionat de ceilalti. Limitele gandirii afecteaza direct limitele liberatii de expresie. Reciproca este la fel de adevarata, avand in vedere faptul ca gandurile sunt exprimate in cuvinte si ca posesorul unui vocabular saracios cu greu va putea comunica ceea ce gandeste sau simte. Dumnezeu nu are probleme nici cu imposibilitatea materializarii totale a libertatii de exprimare verbala.

La fel de importanta este libertatea de actiune. In mod evident toate cele trei libertati se influenteaza reciproc. Libertatea de a alege sa-mi largesc orizontul cunoasterii depinde de libertatea de a alege sa citesc carti care depinde la randu-i de libertatea de a alege care carti merita citite. Pot alege sa incerc sa ridic 300 de kilograme dar asta nu inseamna ca o voi si face. Si nici macar ca ar trebui. Imposibilitatea materializarii libertatii de actiune nu afecteaza liberul arbitru.

Exista o distinctie clara intre liberul arbitru si materializarea liberului arbitru. Faptul ca nu suntem omniscienti (low cost business plan writers) implica automat ca nu vom putea gandi tot ce vrem sa gandim. Faptul ca nu suntem omnipotenti inseamna ca nu putem face tot ce vrem sa facem. Existenta liberului arbitru drept presupusa conditie necesara a unei creatii perfecte nu implica necesitatea materializarii tuturor deciziilor liberului arbitru.

Apologetii care folosesc argumentul liberului arbitru utilizeaza o echivocare. Pacatul originar este de fapt o materializare a liberului arbitru pe care intreaga omenire trebuie sa si-o asume (desi toata armata ingerilor nu trebuie sa-si asume caderea Satanei). Argumentul complet al filozofilor crestini ar trebui sa se refere la necesitatea materializarii liberului arbitru drept conditie necesara a unei „creatii perfecte” caci aceasta materializare este explicatia privind existenta raului in lume in proportia in care exista. Cum asta implica existenta mai multor entitati omnisciente si omnipotente apologetii, prin echivocare, inlocuiesc in argumentatie „materializarea liberului arbitru” cu „liberul arbitru”.

Avand in vedere urmatoarele ipoteze

  1. Dumnezeu a creat liberul arbitru
  2. Dumnezeu nu are probleme in privinta imposibilitatii materializarii unora din alegerile liberului arbitru
  3. Dumnezeu este interesat de binele oamenilor
  4. Dumnezeu intervine in viata oamenilor

ridic urmatoarele intrebari:

  1. De ce liberul arbitru al pedofiului violator isi materializeaza decizii dar liberul arbitru al copilului abuzat nu isi concretizeaza deciziile? Spre exemplu, printr-o minune o piatra ascutita s-ar putea materializa langa mana copilului iar acesta va fi suficient de inspirat incat sa-si loveasca agresorul in tampla?
  2. De ce violatorul pedofil poate avea o erectie (materializarea liberului arbitru) cand vede o victima dar un adult care decide sa faca sex consimtit poate avea „probleme cu instalatia” (nematerializarea liberului arbitru)?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *