La asta nu m-am gandit.
Raiul = bine, liber arbitru = marfa, dar liber arbitru in rai = naspa.
Tare. 🙂
Tocmai mi-am adus aminte de Joey din „Friends” care manca placinta de mere cu friptura de vita si e intrebat cum poate sa manance asa ceva, la care el raspunde: „Platinta de mere? Buuun. Friptura de vita? Buuun. Ce e sa nu-ti placa?”
Devine si mai amuzant cand continui teologia aceasta pentru ceea ce se zice ca are loc post-mortem.
Liber arbitru post-mortem:
– in Rai: nu exista, pentru daca ar exista liber arbitru, ar exista rautate, deci Raiul nu ar fi un paradis, ci ceva ca viata reala.
– in Iad: exista, pentru ca exista rautate; dar daca exista liber arbitru, poti alege sa nu suferi, dintre multe alte alegeri.
Amuzant, nu?
La asta nu m-am gandit.
Raiul = bine, liber arbitru = marfa, dar liber arbitru in rai = naspa.
Tare. 🙂
Tocmai mi-am adus aminte de Joey din „Friends” care manca placinta de mere cu friptura de vita si e intrebat cum poate sa manance asa ceva, la care el raspunde: „Platinta de mere? Buuun. Friptura de vita? Buuun. Ce e sa nu-ti placa?”
Poate vă este de folos: http://teologateu.blogspot.com.es/2012/01/determinism.html
Este 🙂