Mai multe studii arata ca oamenii, atunci cand sunt acuzati de persoane autoritare sau cu autoritate, recunosc lucruri pe care nu le-au facut.
Merita citit cu atentie, implicatiile asupra noastra fiind extraordinare.
- Copii acuzati de colegii de joaca ca au spart un geam cu mingea vor recunoaste fapta daca profesorul sau parintele este amenintator. Cine nu si-a auzit parintele spunand „Daca recunosti nu te pedepsesc?”
- Cei acuzati de politie ca au facut diverse fapte vor recunoaste daca sunt amenintati ca exista dovezi impotriva lor.
De ce suntem atat de inclinati sa acceptam ce spune o autoritate? Cui se datoreaza acest nivel crescut al obedientei? Educatiei din familie? Educatiei din sistemul de invatamant?
Programare evolutivă?
Pai si eu am fost programat evolutiv sa-mi raspandesc genele dar uite ca am decis sa nu fac copii.
Nu asta ar fi scopul educatiei (in familie sau afara)? Sa ne ajute sa depasim limitele impuse de „conditionarea genetica”? Sau asta nu e posibil 😉
Nu faptul in sine m-a uimit cat procentele care mai bat un cui in sicriul liberului arbitru.
Familiei, școlii, bisericii, statului 🙂
Bingo! Intrebarea de 100 de puncte este „de ce?”