In SUA o propunere legislativa da dreptul statului sa retina si sa incarcereze pe TERMEN NELIMITAT suspecti de terorism, indiferent daca sunt sau nu cetateni americani. In numele sigurantei nationale drepturile cetatenilor sunt calcate in picioare. Exact ca pe timpul Germaniei naziste, Rusiei staliniste sau Romaniei ceausiste. Vom invata in cel mai dur mod cu putinta ce pretentii sa avem de la stat. Daca vom invata vreodata.
Din ciclul „Cine face si desface toata ziua are ce face” acelasi Guvern care a instituit impozitul forfetar si a scos impozitul pe venitul micro-intreprinderilor pentru a curatii mediul economic de firmele cu eficienta economica mult prea mica in raport cu pretentiile sale propune o lege care stimuleaza crearea de firme cu eficienta economica mica. De ce? Pentru ca este stimulata crearea firmelor care, in absenta acestei facilitati, n-ar putea exista. Legea se adreseaza tinerilor pana in 35 de ani care n-au mai avut afaceri. Adica cei care nici in perioada de crestere a economiei, cand aveau 30-33 de ani,… Citește mai mult »Proiect de lege pentru stimularea evaziunii fiscale
Asta este titlul corect al acestei stiri. Statul nu are bani deci nu poate sa acorde bani nimanui. Poate fura de la unii si da la altii (unii numesc asta redistribuire) fie prin impozitare directa fie prin impozitare indirecta (tiparire de bani generatoare de inflatie). Unii vor spune „Bine, bine, dar si banca face acelasi lucru, redistribuie bani”. Sunt doua aspecte semnificative care faca analogia falsa: Banca are bani de la oameni care i-au lasat acolo BENEVOL, iar banca plateste dobanda pentru ca cineva sa-i dea bani pentru redistribuire. Banca da bani catre destinatii profitabile (in principiu) pentru a castiga… Citește mai mult »Statul ar putea fura cel putin 15.000 de euro pentru tinerii care vor sa construiasca/achizitioneze o locuinta
Am urmarit discutiile televizate legate de relatiile dintre hypermarketuri, despre legatura de tip stapan-sclav care ar exista intre „speculantii straini” si „producatorii cinstiti romani”. Dar reflexele sceptice ale mintii mele tot incercau sa puna cateva intrebari. Sunt convins ca ridicarea acestor probleme in talk-show-urile cu pretentii de la televiziuni ar fi lamurit mai mult intentiile adevarate ale sustinatorilor „codului bunelor maniere in retailing” 1. Dar rafturile, doamna, cat costa rafturile? Rafturile dintr-un hypermarket sunt o resursa. Limitata. Mai mult, 2 rafturi nu sunt la fel. Raftul de la nivelul privirii clientului este, pentru client, mai accesibil decat raftul de jos,… Citește mai mult »Codul de bune practici, sau cum sa te impusti in picior