Supranaturalul si nesimtirea

Ce este acela un eveniment supranatural? Dexonline ne spune:

SUPRANATURÁL, -Ă, supranaturali, -e, adj. Care pare mai presus de forţele şi legile naturii sau în contradicţie cu acestea; care pare în afara naturii, a lumii percepute prin simţuri; care este atribuit unor forţe miraculoase; miraculos, fantastic. -(Substantivat, n.) Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. ♦ Fără seamăn, extraordinar, excepţional.

Ceva mai presus de fortele naturii in care traim? Ceva in afara naturii? Aceasta explicatie spune ceva despre lumea inconjuratoare si anume ca natura este subordonata unor forte necunoscute. Presupunand ca asta ar fi adevarul, n-ar trebui sa fie si niste reguli dupa care functioneaza acea forta? Daca nu exista nici o regula de ce ii spunem „supranatural” si nu „haos”? Cu ce difera „supranaturalul” de „intamplare”, de „coincidenta”? Stim ca in natura exista multe evenimente care se intampla simultan. Faptul ca creierul nostru incearca sa faca legatura intre oricare doua evenimente nu are relevanta asupra existentei acelei legaturi. Folosirea cuvantului „supranatural” ca sinonim pentru „coincidenta”, „intamplare” sau „haos” nu are nici o justificare. Si nici nu este folosit in acest sens. Termenul de supranatural este folosit de cei care pretind ca exista o forta superioara si/sau exterioara naturii dar care nu doreste sa fie pus in ipostaza de a si prezenta legile care o guverneaza. Caci daca ar prezenta legile de functionare ale supranaturalului atunci am putea crea teste care sa-i confirme teoria. Dar supranaturalistul nu vrea asta. Este ca si cum te-ai duce la cabinetul unui medic care te accepta ca pacient, spune ca stie leacul impotriva bolii tale dar nu ar vrea sa ti-l spuna. Ca si cum ai intra intr-un service GSM, ti s-ar cere telefonul mobile pentru inspectie iar persoana respectiva ar spune ca stie de ce nu-ti merge telefonul mobil dar nu vrea sa-ti spuna. Si nu vrea sa-ti spuna nu pentru ca are ceva cu tine ci… asa… de florile marului. Eu, pentru cei ce cred ca au raspunsul la o intrebare dar nu vor sa-l dea am un singur cuvant: NESIMTITI.

Daca un doctor nu vrea sa spuna pacientilor ce medicamente trebuie sa ia ar trebui sa nu-si deschida cabinet si sa-i lase pe altii s-o faca. Daca un electronist nu vrea sa repare telefoane GSM ar trebui sa nu-si deschida un service GSM. Iar daca un supranaturalist nu vrea sa prezinte regula dupa care functioneaza supranaturalul de care vorbeste ar trebui sa nu deschida gura. Dar supranaturalistul nu o face tocmai pentru ca este un nesimtit, pentru ca ne desconsidera in asa masura incat la cateva secunde dupa ce ne-a spus ca are explicatia pentru intrebarile noastre refuza sa ne-o prezinte.

PS: Mai sunt si cei ce ofera explicatia supranaturalului din prostie, pentru ca nu se opresc sa reflecteze macar cateva secunde la implicatiile pseudo-explicatiei supranaturaliste. Insa acestia au circustante atenuante.

2 comentarii la „Supranaturalul si nesimtirea”

  1. Eu ii consider pe astia dusi cu capul, oameni care traiesc acolo in lumea lor. Cand un supranaturalist, de orice speta, de la cristalopat, aurist, oznist sau alt drept-credincios isi explica „teoria” nu consider ca o face din nesimtire, rea-vointa sau prostie. O face pentru ca in mintea lui propozitiile enuntate au valoare de adevar absolut si ei cred cu tarie in ele. Este in asa hal spalat pe creier incat DOAR varianta lui este cea adevarata. Logica si erorile de logica din argumentatia lui au valoare de ridicol si nu sunt in niciun fel utilizate.

    De aceea, in discutia cu astfel de persoane exista un mare ZID de comunicare. E ca si cum noi traim pe pamant si ei stau undeva pe luna privati de oxigenul necesar sa le functioneze creierul.

    Ironia este ca ei ne cred pe noi pe luna 😛

  2. Atitudinea lor e perfect explicabila psihologig (si psihiatric) si merge mana in mana cu atitudinea religioasa. De fapt asta e chiar atitudinea credinciosilor, cu deosebirea ca ei sunt mai mult decat fericiti sa-ti explice teoria lor si cum totul se potriveste perfect cu realitatea …doar ca discutia o sa ajunga invariabil la o polemica despre logica. Nu-i vorba de nesimtire, ci de o lipsa de onestitate intelectuala care in cele mai multe cazuri e inconstienta.

Dă-i un răspuns lui selfhelp Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *