Lipsa de educatie atat in ceea ce priveste cultura generala cat si logica duce la adormirea ratiunii, iar somnul ratiunii naste monstri. Iar unul din acesti monstrii este situatia sociala din Romania. In acest articol am sa arat cum a violat statul roman pensionarii din Romania si apoi i-a convins ca asta si-au dorit dintotdeauna.
E un fapt incontestabil ca statul nu are bani. Statul doar ia bani de la populatie, prin impozite si nu numai, pentru a intreprinde diverse actiuni. Unele justificate altele nu. Insa trebuie sa pastram in minte tot timpul aceasta idee simpla: statul nu are bani.
Politicienii romani, care formeaza statul, au realizat la un moment dat, in decursul democratiei dambovitene, ca pensionarii reprezinta un segment al populatiei foarte… ascultator. Mai ales atunci cand sunt chemati sa voteze. Din plictiseala sau din alte motive, pensionarii, in duminica votului, merg la urne. Nu-ti trebuie mai mult de 2 neuroni sa intelegi ca poti castiga voturi oferindu-le pensionarilor… cadouri. Pensionarii au dreptul la pensie in virtutea contributiei personale la fondul de pensii. In afara de asta, statul nu ar trebui sa-i trateze altfel decat pe ceilalti membri ai societatii.
Dar politicienii, in goana dupa voturi, au ales sa ofere cadouri pensionarilor. Dar acele cadouri trebuie cumparate. Cum statul nu are bani, altcineva trebuie sa plateasca pentru ele. Cine altcineva decat populatia activa care este impozitata suplimentar, nu numai pentru plata cadourilor dar si pentru salarizarea persoanelor care se ocupa de transferul banilor. Spre exemplu, primaria plateste catre RATB echivalentul abonamentelor de calatorie ale pensionarilor, iar primaria obtine acesti bani de la contribuabili. Statul ar fi putut lasa banii in buzunarul copiilor de pensionari iar acestia la randul lor sa-si ajute parintii cumparandu-le un abonament RATB. Acelasi lucru se intampla si cu medicamentele compensate, economatele si alte facilitati pe care statul le ofera pensionarilor cu banii copiilor acestora.
Aceasta situatie ar fi prezentat mai multe avantaje. Pe de o parte copilul ar fi putut sa returneze o parte din „datoria” pe care o are fata de parinti, iar parintele s-ar fi simtit ajutat de catre copil la batranete. Exceptand cazurile in care copii isi urasc parintii, fii sau ficele de pensionari ar putea sa-si ajute mai mult parintii decat o face statul (pentru ca statul opreste o parte din bani pentru gestionarea acestui (de)serviciu). Chiar si in cazul parintilor fara copii, acestia ar beneficia de ajutor din partea celorlalti membrii ai societatii, pentru ca evolutia ne-a „educat” sa manifestam empatie si ne ajutam semenii. Dovada sunt zeci de ONG-uri care se ocupa de casele de batrani sau de copii abandonati. Daca statul ar lasa oamenilor libertatea de a dispune de proprii bani s-ar face mult mai multe.
Este paradoxal ca statul, compus din oameni, crede ca stie mai bine cum sa cheltuiasca banii decat oamenii, in conditiile in care accesul in aparatul de stat nu se face dupa criterii de performanta, iar meritocratia este un cuvant care provoaca insomnii angajatilor de la stat.
Situatia sistemului sanitar romanesc este dovada clara a gerontofiliei statului. Sub pretextul asigurarii de asistenta medicala gratuita populatiei defavorizate, formata in general din pensionari statul a luat tot felul de masuri prin care-si arata dragostea: mentinerea spitalelor sub managementul statului, medicamente compensate etc. Lipsa de performanta a managementului spitalelor romanesti, inerenta sistemului de stat in care responsabilitatea se dilueaza pana la nivelul ministrului, a impus mentinerea salariilor la nivele foarte scazute (costurile generate de coruptie nu pot fi controlate, dar cele cu salarii da). Astfel, tot mai multi medici au plecat in tarile calde cu salarii de bun simt. In teorie pensionarii beneficiaza de tratamente gratuite, in practica nu prea mai sunt oameni care sa le si ofere. La fel cum si medicamentele sunt compensate in teorie, dar multe se epuizeaza in cateva zile.
Si, asa cum se intampla cu toate masurile „sociale” ale guvernului, aceasta situatie se agraveaza la fiecare campanie electorala. Fie partidul de guvernamant mai pluseaza ceva pentru a-si atrage simpatia pensionarilor, fie partidul din opozitie screme o initiativa in acelasi scop. Ultima aberatie din seria „Politicieni + pensionari = love” a venit din partea prostanacului de serviciu al universului politic romanesc, Mircea Geoana.
Impreuna cu domnul ministru Bazac, vom face un proiect prin care sa facem in asa fel ca sa primiti acasa, prin Posta Romana, medicamentele de care aveti atata nevoie. Este o dovada de respect fata de dumneavoastra care ati muncit o viata pentru a ridica Romania (Sursa).
Ca statul este un gerontofil care iubestereguleaza pensionarii cum fac si preotii catolici cu copii am stabilit. Ramane de vazut daca si pensionarii romani sunt nimfomani si le place. Vom vedea la vot.
Pana atunci am si eu o intrebare: Eu cu cine votez? Basescu are o trilema, Geoana are in ADN gena prostiei, Crin Antonescu e o carpa fara coloana vertebrala. Cu Remus Cernea, desigur.
Io urasc pensionarii,mai ales cei care odata ajunsi la pensie considera ca sunt niste nababi…cu pretentii oriunde si orice.In timp ce alti pensionari,mai elevati dpdv cultural aleg sa isi imbunatateasca viata,sa nu astepte de la copii sau de la stat,aleg sa mai fie inca folositori,atat familiei cat si societatii,unii lucreaza un mic petec de pamant,altii fac voluntariat,altii ingrijesc nepoteii…nu asteapta pomeni vesnice de la stat si implicit de la intreaga societate.In timp ce majoritatea aleg sa traiasca de pe urma copiilor,a statului…de pe urma Ratb-ului,a vacantelor gratuite…precum niste lipitori…orice daca e gratis e binevenit….Acestia sunt si cei acre de 20 de ani incoace au votat cu nsite nemernici,datorita ignorantei lor,datorita meschinatatii lor…s-au gandit doar la stomac si nu la viitorul copiilor lor.D-aia ne merge acum rau la toti!!!