Ma refer la speranta ca statul poate asigura un trai decent membrilor societatii. Trebuie sa intelegem o data pentru totdeauna ca statul nu are bani. Doar membri societatii au bani, iar noi il imputernicim pe stat sa ia de la unii si sa dea la altii. Asta este statul la ora actuala, o masina de redistribuit averea de la unii la altii. Unii spera ca aceasta masina poate functiona ca un ceas elvetian insa acest lucru e imposibil. Putem verifica daca un ceas elvetian functioneaza foarte simplu, cu ajutorul soarelui. Absolut oricine poate verifica daca un ceas elvetian functioneaza si il poate arunca la gunoi daca nu corespunde cerintelor. Cine verifica insa masinaria de redistribuit venituri? Exact, masinaria insasi e singura care poate verifica daca masinaria functioneaza. Noi nu avem nici un cuvant de spus. Nimic din afara masinariei nu poate regla modul de functionare al acesteia.
Aproape toti stim acest lucru, insa multi dintre noi spera ca bogatii Romaniei (termen foarte flexibil caci pentru un om al strazii, cineva cu salariu de 1000 de euro/luna va parea foarte bogat) sa aiba atat de multi bani incat masina de redistribuit averea, indiferent cat de prost ar functiona, sa trimita o parte din aceasta avere catre restul populatiei. Aceasta speranta este atat de perversa incat ne incetoseaza mintea si ne impiedica sa vedem problema de fond chiar si atunci cand masinaria ii ataca pe cei pentru care, cica, a fost creata, pe cei saraci.
Pensionarii si bugetarii ies acum in strada pentru ca le vor fi reduse veniturile uitand ca statul nu are bani. Pensionarul nu primeste pensia de la stat, ci de la propii copii si nepoti. Angajatul bugetar nu primeste bani de la stat, ci de la propriile rude care lucreaza in sistemul privat. Cum s-a ajuns aici? Simplu… masinaria nu ne-a spus ca nu are bani. Masinaria nu i-a spus pensionarului cand i-a crescut pensia… „vezi ca i-am micsorat salariul lui fii-tu cu aceeasi suma plus un comision pentru plimbatul banilor de la unul la altul” asa cum nu i-a spus angajatului din armata de functionari ca salariul fratelui de la privat s-a micsorat cu o suma mai mare decat cresterea acestuia.
Stiu, unii vor spune ca ineficienta statului roman nu e motiv pentru a lupta impotriva statului si ca, daca am avea oamenii potriviti, lucrurile ar sta altfel. Nimic mai neadevarat. Relatiile intre oameni si institutii sunt intr-un echilibru dinamic si fiecare om incearca sa maximizeze rezultatele muncii lor fie prin cresterea rezultatelor fie prin diminuarea efortului. Acest joc de-a soarecele si pisica face ca angajatul (fie ca e la stat fie la privat) sa incerce sa munceasca mai putin pe acelasi salariu sau sa ceara mariri de salarii fara sa ofere ceva in schimb. La stat, pentru ca nu exista criterii de eficienta jocul are rezultate dezastruoase. Cand au nevoie de voturi politicienii accepta maririle de salarii ale sindicalistilor pentru ca stiu ca va veni vremea cand ei vor fi cei care vor incerca sa-si maximizeze „profitul”, cand, avand acces la borcanul cu miere numit „Bugetul de stat”, se vor putea infrupta dupa bunul plac. Acest joc duce in mod inevitabil la aceste rezultate pentru ca asta e natura umana. Pana si bebelusii testeaza „seriozitatea” parintilor atunci cand li se interzice ceva, iar aceasta „deprindere” se exerseaza pana cand omul atinge un anumit nivel de dezvoltare emotionala si intelectuala. Din pacate numarul acestor indivizi este extrem de redus, iar speranta ca astfel de oameni sunt suficienti ca sa repare masinaria e pur si simplu… irationala.
Cea mai buna solutie este interzicerea jocului de-a soarecele si pisica, iar asta nu se poate face decat prin restrangerea razei de actiune a masinariei de redistribuit avere. Nu cresterea impozitelor catre bogati si aplicarea legilor (din nou intreb, cum poate masinaria sa se pedepseasca singura?) trebuie sa-i preocupe pe pensionari si bugetari ci reducerea impozitelor pentru toata lumea. Atunci cand statul nu va avea dreptul sa-i ia bogatului mai mult de 10% din avere, nu va avea dreptul sa ia nici salariatului de rand 10% din avere. Atunci cand statul nu are dreptul sa ia 13 miliarde de euro de la populatie pentru constructia a 100 km de autostrada noi vom fi mai bogati cu 13 miliarde, chiar daca tara va fi mai saraca cu 100km de autostrada. Iar cei 13 miliarde ii vom cheltui dupa cum vrem noi, nu dupa cum vrea masinaria, pe contracte cu clientela politica. Si poate, cu 13 miliarde de euro tu, eu si altii ca noi vom decide sa fie construiti 1000km de autostrada. Sau sisteme de irigatii, sau cai ferate.
Pentru pensionari am o intrebare: ce-ar fi fost daca atunci cand s-a anuntat reducerea cu 15% a pensiilor s-ar fi datorat reducerii impozitarii copiilor vostri si, ca efect copii vostri ar fi primit o crestere de salariu de 15%? Voi tineti cu dintii de niste cifre cu care masinaria pot da oricand de pamant. Statul poate face maine pensia minima 50 de milioane si sa v-o si plateasca. Maine, daca masinaria incepe sa tipareasca bani sa va satisfaca pretentiile ca sa nu mai iesiti in strada veti avea pensia minima 50 milioane. Dar cu banii aia veti putea cumpara cateva paini. Pentru bugetari e valabil acelasi lucru. Daca vreti sa scrieti ceva pe pancarte scrieti asa: „Vrem reducerea fiscalitatii… vrem referendum!”. Cereti ca statul sa nu ia mai mult de 10% de la cetateni prin taxe si impozite. Daca copii vostri ar plati ca taxe doar 10% din salariu, ar avea un salariu mai mare cu 30% (in cazul bugetarilor asta ar acoperi cu varf si indesat scaderea de 25%). Intrebarea pentru pensionari e: sunteti dispusi sa renuntati la 15% din pensie pentru ca fiul/fiica voastra sa primeasca un salariu cu 30% mai mare? Ca tot aud pe la TV de solidaritate sociala.
As vrea sa putem spune impreuna „A murit speranta (in aparatul de stat si clasa politica)… traiasca speranta (in cei de langa noi si in noi insine)”.
Analiza este pertinentă. Problema cu maşinăria este că indiferent de cât de mică este suma pe care o va redistribui, tot va fi cineva care să încerce o fentă. Aşa că nu numai speranţa trebuie să moară (în stat) ci şi să renască perimatul spirit civic.
Ăla care spune să nu te laşi prostit şi călcat în picioare. Ăla care te obligă la cunoaştere şi acţiune, care face din tine un om responsabil pentru acţiunile sale şi care impune şi celorlalţi responsabilitate.
Şi nu ăla care îţi sugerează să nu ţipi când te doare ca să nu-i deranjezi pe ceilalţi. Nu cel ce te transformă într-o masă de manevră la vot „pentru a pune unde trebuie pe cine trebuie”.
Cred ca spiritul civic este latent caci evolutia a avut grija sa-l scrie in gene. Doarme pentru ca nu e nevoie de el, ca am delegat statul sa se ocupe de problemele de care se ocupa el inainte.
Daca suma pe care masinaria o redistribuie e suficient de mica, efectul fentarii va fi neglijabil. Una e sa furi 10% din 40% din PIB si alta e sa furi 10% din 10% din PIB.
Pingback: Zeciuiala! «
Statul minimal e ceva de dori, dar în cazul Românie pare a fi foarte departe. Tot intervenţionismul ăsta economic practicat de Guvern, dus uneori la un nivel absurd, nu face altceva decât să ne bătucească poteca pentru a merge dracului.
Eu cred ca organizatia statala trebuie inlocuita cu alceva, gandit NU in folosul conducatorilor…
Cine s-o gandeasca? Ar trebui infiintat un partid care sa aiba ca unic scop reducerea cheltuielilor bugetare la 10% din PIB. Un partid… anti-politic.
@logosfera, deci practic solutia nu este politica … ie. clasa politica trebuie sa fie retrasa in muzeu. Poate un computer central ar fi mai practic, macar nu ar fi egoist.
Da… miscarea trebuie sa vina de jos in sus. O miscare fara doctrina (in sensul de „carte de capatai”) dar cu un singur motto: „Statul nu are dreptul sa-ti ia mai mult de 10% din venituri”. Dusmanii unei astfel de initiative sunt peste tot: biserica, statul, partidele actuale. In cel mai bun caz, ai putea avea de partea ta o mica parte a mass-mediei. Si anume patronii care cred ca ar face mai multi bani daca statul il fura mai putin decat daca primeste bani din zona politicului ca sa-si tina gura.
Criza actuala ar putea genera premisele ca oamenii sa inceapa sa strige in cor „Sa-mi bag pula in statul vostru!”, sa spanzure niste politicieni, sa faca o greva fiscala etc. Din pacate, sindicatele si biserica sunt supape de eliberare a presiunii. Sindicatele prin manifestatii in care lupta pentru pastrarea unei stari de fapt, iar a doua prin indoctrinarea specifica (face Dzeu dreptate, asta ne e soarta, vine sfarsitul lumii etc)