Sa-ti fac o aroganta… benigna

Am prostul bunul obicei sa citesc persoane cu ale caror idei nu sunt, in general, de acord. Iar cand comentez pe plantatia lor sunt uneori banat. A fost cazul „capitalistului pe paine”, Mihai Giurgea, care mi-a sters si comentariul in care eram de acord cu el. Whatever, e proprietatea lui. Mai nou, vad ca am interzis si pe site-ul Lorenei Lupu dupa o contra scurta. Ultimul comentariu l-am pus la articolul „I’m sexy and I know it” si era (cam) asa:

„Cred sincer că reprezentanţii acestui tip de aroganţă ar trebui închişi într-un Auschwitz şi gazaţi.” Aceasta fraza o putea spune numai posesorul unei arogante maligne. QED

La el acasa, in virtutea dreptului de proprietate, are dreptul sa spuna „e asa ca zice moi”. Dupa cum, in virtutea dreptului la libera exprimare, oricine e liber sa-i arate ipocrizia cu degetul.

Imi este foarte usor (cred ca si Lorena poate) sa mi-l imaginez pe Hitler spunand:

Am obiective bine definite şi le duc mereu la bun sfârşit. Ceea ce promit, fac. Produc valoare, acolo unde mă alătur, şi sunt conştient de asta. Ştiu că mă pot adapta oricăror exigenţe – în ultimul rând alor mele, că ale mele sunt cele mai mari – şi ştiu că pot salva situaţii disperate, repede şi bine. Pe scurt, sunt fabulos.

Pe de alta parte imi este foarte dificil sa mi-l imaginez pe Becali spunand despre sine ca este „un parazit retardat, îmi fac din neştiinţă şi din tupeu un steag”. Chiar ieri am publicat un articol despre arogantul de serviciu al neamului, Victor Ciutacu. Nici pe el nu-l vad, apartinand arogantilor maligni, asa cum ii defineste lupoaica fara pui. De fapt, cred ca nici macar manelistul care ragaie dupa un mic si-o gura de bere nu gandeste asa cum crede Lorena ca gandeste. Dar Lorena e fabuloasa si e normal ca ceea ce crede ca gandesc altii e musai adevarat. Pentru arogantii benigni harta este teritoriul, iar perceptia proprie e realitatea tuturor. Arogantul nu e arogant destul daca nu e si fudul.

Deci Lorena a impartit arongantii in doua cete: cei benigni, in care intra toata lumea de la Adolf Hitler, la Lorena Lupu, si pana la Zdreanta Aia de Jiji, si cei maligni, in care nu intra nimeni. Cu riscul de a face o aroganta, trebuie sa spun: daca asta nu-i plus-valoare, nu stiu ce ar putea fi.

Cel mai recent articol al Lorenei are un continut ridicat de justitie poetica. Cica:

Gherţoiul de periferie are două setări de atitudine: “sărumâna boierule” şi “te sparg, să moară mama”.

Asta in conditiile in care comentatorii de pe blogul ei sunt fie „oameni inteligenti si cu caracter”, fie „troli si hateri care merita banati”.

QED²…