Religii vechi si noi

„Dilema veche” propune o falsa dilema noua in ultimul sau numar: „creative writing juices flowing„.

Autorul articolului, dupa ce aproba critica adusa de „clasa de mijloc” lipsei de profunzime a babei care arunca cu agheasma si observa ironia faptului ca aceeasi critici dau dovada de lipsa de profunzime in evaluarea propriilor credinte new-age (chakre, feng-shui, qi etc), da dovada de lipsa de profunzime in evaluarea propriei credinte in religie.

Am auzit odată o conversaţie între două tinere doamne genul corporate-all inclusive care în decurs de trei minute făcuseră un haz nebun de o bunicuţă ineptă care umbla cu agheazmă şi apoi discutau cu fascinaţie despre feng-shui şi cum să-ţi aranjezi catrafusele prin casă pentru a deschide nu ştiu ce porţi energetice. Nu am nimic cu feng-shui-ul respectiv, e chiar amuzant să citeşti cum trebuie să faci curăţenie pentru a lăsa Chi-ul să zburde liber sau cum trebuie să creşti plante pentru a sparge blocajele energetice. Ce mă enervează este pufăiala unora care citesc asemenea baliverne faţă de babele cu agheazmă. Şi feng-shui-ul şi agheasma sînt în esenţă două forme de spiritualizare a orizontului imediat, două forme iraţionale care încearcă compulsiv să controleze soarta, obiectele din jur şi viitorul proxim.

Autorul care, pe buna dreptate, nu vede nici o diferenta intre superstitiile care stau la baza binecuvantarii cu agheasma si superstitiile care stau la baza geomantiei chinezesti, „indrazneste” sa afirme ca exista diferente intre baba murdara pe picioare a lui Tutea si Thomas d’Aquino. Ce ironic!

Zic doar că, de pildă, creştinismul înseamnă şi baba cu agheasmă, şi Toma d’Aquino.

Doar pentru ca Toma d’Aquino si-a putut exprima intr-un mod mai sofisticat superstitiile nu inseamna ca se plaseaza automat deasupra lui jc creative writing. „Aruncatul cu agheasma” si feng-shuiul sunt de blamat pentru ca impartasesc „incercarea compulsiva de a controla soarta, obiectele din jur si viitorul proxim”? Atunci de ce sa nu blamam si filozofia lui Toma d’Aquino care imparte cu aruncatul agheasmei ideea irationala ca Necauzata Cauza are un fiu care s-a rastignit pe cruce pentru homework help psychology?

Daca gresesc, sa-mi spun explice si mie cineva diferenta dintre cele 2 fraze de mai jos:

1. Acest pix cu pasta rosie scrie cu verde.

2. Acest instrument de scris contine o substanta care, in contact cu lumina, absoarbe toate culorile din spectrul luminos mai putin rosul iar acea substanta transpusa pe hartia alba isi pastreaza proprietatile reflectand in mod natural culoarea verde.

Parafrazand autorul articolului inchei cu o intrebare retorica „Crestinismul inseamna si inchizitie si Toma d’Aquino?” Il las pe Toma d’Aquino sa raspunda:

Raspund ca, in ceea ce priveste ereticii trebuie mentionate doua aspecte: unul de partea lor; celalalt de partea Bisericii. De partea lor este pacatul, deci merita nu doar separarea de Biserica prin excomunicare, dar si separarea de lume prin moarte. Pentru ca e mult mai grav sa atentezi la credinta care anima sufletul, decat sa falsifici banii care sustin viata temporala. Daca falsificarea banilor si alte rele sunt condamnate prin moarte de autoritatea statului, cu atat mai mult este motiv ca hereticii, imediat ce au fost condamnati pentru erezie, nu doar sa fie excomunicati dar si executati.

Un comentariu la „Religii vechi si noi”

  1. ambele cazuri sunt la fel de iraționale, fie că vorbești de feng-shui și de canalizări energetice fie că accepți dogmele credinței creștine (și nu numai). nu că ar fi vreo problemă cu asta, dar e util ca practicanții să conștientizeze unde trag linia dintre credință și dovadă/fapt.
    nu am nimic împotriva spiritualității orientale comercializate și trivializate, la fel cum nu am nimic împotriva religiei „standardizate”, cât timp nu intră cu bocancii în sufletul meu. în rest, fiecare e liber să creadă în ce dorește, începând cu extratereștrii și terminând cu monstrul din spaghete

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *