In Londra crestinii au initiat o campanie anti-ateobuze cu inscriptii din Biblie (de unde altundeva?). Si ce mesaj mai potrivit de a combate ideea ca „probabil nu exista Dumnezeu” decat acela Psalmi 52:1:
Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!”
Deci ateii sunt nebuni din punctul de vedere al crestinilor. Dar nu doar nebuni. Si rai. Pentru ca in Halifax, Nova Scotia, un anunt ateu care spune „Poti fi bun si fara Dumnezeu” a fost respins pe motiv ca prezinta un „subiect controversat” si „nu indeplineste criteriile comunitatii in ceea ce priveste bunul gust, calitatea si modul de afisare”.
Asta e opinia majoritatii crestinilor caci altfel s-ar fi gasit grupuri de crestini care sa protesteze impotriva acestor initiative. Crestinismul este in esenta fundamentalist, ca si Islamul („Decapitati-i pe cei care-l neaga pe Allah”). E adevarat ca mai sunt si cativa „timizi” care n-au citit Biblia si nu au pe ce sa-si bazeze taria convingerilor dar sunt nesemnificativi.
Poti fi bun fara Allah? Poti fi bun fara Zeus? Atunci poti fi bun si fara Yehova.
Disonanta cognitiva crestina loveste din nou: Omul, facut dupa chipul si asemanarea lui Yehova (o entitate benevolenta), si care are deci „in sange” potentialul de a fi o fiinta benevolenta (ideea A) nu poate fi benevolent daca nu crede ca intr-o anumita carte (ideea B). In ritmul in care se planteaza disonantele cognitive in creierul credinciosilor nu m-ar mira daca intr-o zi daca as vedea un crestin mergan pe strada cu propriul duhovnic care sa-i spuna cand sa traverseze strada, la ce facultate sa dea, ce job sa urmareasca.