Radiestezia este o metodă controversată de prezicere care ar permite practicanţilor ei să găsească apă, metale, pietre preţioase şi obiecte ascunse în pământ prin purtarea unui băţ de formă specială şi urmărindu-i mişcările pe o porţiune de teren. Ideile de bază ale radiesteziei au fost extinse şi în domeniul medical astfel încât există o ramură a radiesteziei care se ocupă cu diagnosticarea bolilor şi găsirea tratamentelor.
În drumul meu de la credinţă la necredinţă am trecut printr-o fază de misticism. Deşi ajunsesem la concluzia că valoarea Bibliei este egala cu valoarea hârtiei pe care era tipărita mai credeam că Dumnezeu există şi încercam să-l găsesc în alte domenii mistice. Am ajuns să aflu câte ceva despre radiestezie şi am vrut să fac un curs. Pe site-ul organizaţiei care organiza cursurile se prezentau informaţii despre acestea: perioade, costuri şi… modalităţi de înscriere la curs. Spre surprinderea mea pentru participarea la curs trebuia trecut un test: o echipă de radiestezişti testau candidaţi folosint metode radiestezice pentru a determina dacă acea persoana este aptă pentru a urma astfel de cursuri. Momentul de surprindere a trecut şi mi-am dat seama că metoda este absolut în concordanţă cu presupoziţiile adepţilor radiesteziei: există o modalitate „supranaturală” de a afla detalii ascunse despre o persoană. Era absolut normal ca această metodă să fie utilizată pentru a determina cine are calităţile necesare pentru a învăţa această artă secretă.
Biserica Ortodoxă pretinde că are printre membrii persoane dirijate de Sfântul Duh. Conciliile ecumenice, continutul evangheliilor, vieţile sfinţilor sunt „dovezi” care atestă intervenţia Sfântului Duh în scopul transmiterii Adevărului. Şi Biserica Ortodoxă are ca şi Societatea Română de Radiestezie o instituţie de învăţământ care să producă personal specializat în tehnicile şi conceptele ortodoxe. Şi Biserica Ortodoxă pretinde, ca şi SRR, că are o modalitate de contact direct cu Adevărul. Cu toate astea Biserica Ortodoxă nu vrea să folosească această metodă pentru a stabili cine are sau nu potenţial de preot. Nu, Biserica Ortodoxă foloseşte mijloace pământeşti pentru testarea a abilităţilor de comunicare cu Dumnezeu a viitorilor săi reprezentanţi. N-ar fi mai simplu ca reprezentanţii facultăţii să se roage pentru a li se arata numele persoanelor care nu prezintă risc de pedofilie preoţească?
Această anomalie în matricea bisericească mă face să cred ca reprezentanţii Bisericii Ortodoxe nu cred în ceea ce predică. Sunt convins că sunt preoţi care nu cred dar care predică în continuare în speranţa că aduc un beneficiu pentru societate (cum spunea Daniel Dennett aceştia sunt oameni care au credinţă în credinţă).