Din ciclul „Cine face si desface toata ziua are ce face” acelasi Guvern care a instituit impozitul forfetar si a scos impozitul pe venitul micro-intreprinderilor pentru a curatii mediul economic de firmele cu eficienta economica mult prea mica in raport cu pretentiile sale propune o lege care stimuleaza crearea de firme cu eficienta economica mica. De ce? Pentru ca este stimulata crearea firmelor care, in absenta acestei facilitati, n-ar putea exista.
Legea se adreseaza tinerilor pana in 35 de ani care n-au mai avut afaceri. Adica cei care nici in perioada de crestere a economiei, cand aveau 30-33 de ani, n-au avut curajul sau ideea necesare pentru deschiderea unei afaceri. Guvernul crede ca aceste persoane, in conditiile haosului economic si legislativ, vor avea idei geniale sau atacuri de anti-panica si vor vrea sa-si deschida firme. Si pentru ca orice facilitate fiscala trebuie puricata la sange o armata de functionari va verifica daca noile firme indeplinesc conditiile necesare. Astfel o parte din armata de birocrati a carei concediere si-ar fi putut gasi justificare in lipsa „obiectului muncii” vor fi scapate de la somaj.
Mai mult noua lege va stimula evaziunea fiscala prin utilizarea tinerilor drept paravan pentru adevaratii proprietari. Pentru oricare din „baietii destepti” care conduc economia aceasta lege este o oportunitate extraordinara sa-si reduca costurile. Adica de ce sa nu-si faca baiatul lui Videanu o firma noua prin care sa desfasoare toate activitatile de comert cu marmura? Tac-su ii vinde marmura la un pret echivalent cu costul de „productie” ramanand cu profit zero, iar el, va deveni la fel de bogat ca taica-su folosind aceleasi „parghii economice”: facilitati economice de la stat pentru cei ce-l conduc. Asta este evaziunea fiscala, nu? Atunci cand proprietarul de drept al profitului se eschiveaza de la plata taxelor si impozitelor aferente profitului respectiv.
Una din obligatii este „reinvestirea integrala a profitului realizat in anul fiscal precedent si totodata, capitalizarea acestuia”. Nu sint nici pe departe fan al lui Videanu sau al familiei lui, dar daca profitul se reinvesteste, nu prea vad cum sa ajunga la nivelul bogatiei lui tac-su … doar sa fie angajat la firma lui cu un salariu gigant, insa tre sa plateasca taxe pe el.
Din pacate, ceea ce ne imaginam noi ca inseamna „reinvestirea profitului” nu e tot una cu ce se intampla la nivelurile astea, pentru ca este greu sa concepem ce sume se vehiculeaza „acolo”.
Pentru o firma mica in care profitul reprezinta venitul asociatilor care muncesc la realizarea acestuia, reinvestirea profitului nu este o optiune. Mare parte din firme sunt de acest gen. Pentru o firma mare, in care profitul reprezinta de cateva ori un salariu „nesimtit” reinvestirea profitului este o optiune normala. Mai mult reinvestirea profitului inseamna chestii diverse de la achizitionarea de noi mijloace de productie care vor creste si mai mult profitul in viitor pana la achizitionarea unei limuzine pe care s-o foloseasca patronul in interes personal. In final, pana si acest amendament „cu reinvestirea integrala a profitului” este tot in beneficiul celor care fac afaceri mari cu statul.
Chiar daca presupunem ca este chiar asa cum spui tu, ca legea nu este facuta pentru „baietii destepti”, atunci ea cu siguranta nu este facuta nici pentru restul. Capitalizarea profitului inseamna ca intr-un an de zile, daca are profit, firma va avea un capital social mai mare de cei 10RON necesari la inceput (si atunci unde-i facilitatea?). E suficient sa te uiti la restul cerintelor ca sa-ti dai seama de asta. Cum adica e suficient un capital social de 10RON dar „in termen de cel mult 30 de zile de la infiintare, un plan financiar pe termen de cel putin trei ani, intocmit de catre un expert financiar certificat si agreat de o entitate (banca, institutie financiara nebancara, fond de garantare etc.) care poate sa asigure, potrivit legii, finantarea afacerii respective.”? Adica acelasi om care n-are, in principiu, 200RON pentru capitalul social (cat este acum), trebuie sa aiba bani sa plateasca certificarea unui plan financiar pe 3 ani?
„primirea, cu prioritate, in mod direct sau indirect, de sprijin financiar sub diverse forme (ajutoare de stat, fonduri europene etc.), in conditiile legii;” Chiar crezi ca vor beneficia tinerii de facilitatea asta?
Legea asta este fie un exercitiu de inutilitate al birocratiei romanesti, fie un artificiu legislativ care ii va imbogati si mai mult pe unii. Istoria recenta indica varianta 2.
S-ar mai putea pune intrebari despre valoarea sociala a legii: zero.
Tinerii sint partea cea mai dinamica a societatii, adica exact cei care ar trebui- in mod natural, chiar in absenta unor pseudostimulente legale- sa inceapa afaceri, sa fie competitivi (e virsta creativitatii, a entuziasmului, a obligatiilor sociale scazute). De ce, atunci, trebuia inventat un mod de a subventiona acest grup social (printre putinele grupuri sociale care nu beneficiau de pomeni din partea statului)?
Daca legea era dorita ca o masura de protectie sociala, ea trebuia sa se adreseze somerilor trecuti de 45-50 de ani; acestia gasesc foarte greu de lucru, nu se mai recalifica, au familii de intretinut, rate etc.
A mai existat o lege care „stimula” studentii sa infiinteze firme; multi au infiintat firme „ca sa fie”, dupa care le-au suspendat cind cu forfetarul…