Procesul lui Dumnezeu

Prima parte dintr-un film excelent. Intrebari adevarate nu apologetica facuta fata semineului dupa o masa copioasa.

http://mail.logosfera.ro/help-me-with-my-college-essay/

In film e o intrebare la care inca nu am primit un raspuns rezonabil: „Creatorul universului este Dumnezeu. Fara indoiala este puternic si destept. Dar bun?”

9 comentarii la „Procesul lui Dumnezeu”

  1. Nu am reusit sa il vad tot. Scenele de lagar nu sunt cele la care rezist cel mai bine. Filmul in sine nu e „master-piece” dar continutul nu mai lasa loc de comentarii. Ma intreb ce au spus preoii pe atunci despre evreii care mureau cu milioanele in lagare ca cel filmat. Apropos, dupa imagini, cred ca s-a filmat la Dachau.

  2. video no longer available„… anyway:

    Pui la îndoială dacă El este bun în acelaşi timp în care ţi-a dat ţie liberul arbitru?… Crezi că din cauza Lui s-au întamplat toate relele aşa cum se întâmplă şi acum? Nu sunteţi mai presus decât „credincioşii” noştri de pe la sate care-L blastămă pentru nenorocirile provocate de natură…

  3. „video is available again” 😛
    In primul rand ca nu cred ca Dumnezeu exista asa incat nu am cum sa-l fac vinovat pentru relele care se intampla.
    In al doilea rand am dreptul sa pun la indoiala orice (hint: nu sunt omniscient asa incat am dreptul sa fiu sceptic cu privire la ORICE).
    In al treilea rand nu vad legatura de cauzalitate intre acordarea liberului arbitru si bunatate. Un parinte isi poate lasa copilul de 2 ani sa-si bage degetele in priza si asta nu va demonstra ca e bun ci doar ca e iresponsabil.
    In al patrulea rand nu inteleg cum cineva poate crede in profetii (adica viitorul este previzibil) si liberul arbitru (adica exista ceva care decide altfel decat a fost profetit) in acelasi timp.

  4. Legătura între cauzalitate și liber arbitru:
    tocmai, în dragoste îți crești copilul, iar el te-ascultă și-nvață. Astfel autoritatea ta de părinte precum și educația dată ar trebui să modeleze viața copilului.
    (Dacă cele de mai sus sunt bine făcute al mic n-ar băga degetul în priză dacă tu i-ai spune să n-o facă. Iar dacă ai avea responsabilitatea necesară nu l-ai lăsa pe lângă vreo priză, până ar mai crește…)

  5. 1. Sa inteleg ca si tu esti de acord ca Dumnezeu a fost cam iresponsabil ca i-a lasat pe Adam si Eva linga sarpe si langa pom (dublu ireponsabil)?
    2. Se pare ca n-ai prea stat pe linga copii (vorbesc de aia mici de 2-3 ani). Indiferent cat le-ai spune autoritatea va fi invinsa de curiozitate (ceea ce s-ar fi intamplat in final chiar daca n-ar fi venit sarpele in mitul pacatului originar). Totul se invata, inclusiv ascultarea autoritatii. Un copil trebuie sa se arda de multe ori pina invata sa sufle si in iaurt.
    3. Eu vorbesc de incompatibilitatea „determinism-liber arbitru”, tu-mi raspunzi cu legatura dintre cauzalitate si liber arbitru. Sau ai raspuns la problema legaturii dintre bunatate si liber arbitru cu legatura dintre cauzalitate si liber arbitru. Cauzalitate = bunatate?

  6. @neanonim
    In Biblie inca de la primul capitol este prezentat un parinte (Yehova) care-si lasa copii (Adam si Eva) intr-o camera (Rai) cu prize (pomul cunoasterii binelui si raului). Copii nu stiau ce e ala curent electric si efectele acestuia asupra lor (nu stiau ce e binele si raul) dar au fost pusi sa aleaga.
    In lumea reala, astfel de parinti sunt pusi in ospicii sau inchisori. Dar pentru ca tie parintele ala iti ofera iluzia unui rai etern esti dispus sa-i gasesti scuze si sa-l pupi in cur.

  7. Dacă Adam n-ar fi facut-o tu n-ai mai fi fost în existenţă. Dar aşa eşti şi ai dreptul de a-ţi exercita liberul arbitru.
    Planul lui Dumnezeu este dincolo de capacitatea noastră de comprehensiune:

    Romani 11:33-34
    O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui!
    „Şi în adevăr, cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?”

    Totuşi, planul Lui a fost făcut cunoscut prin misterul credinţei.

    *Dacă ai putea percepe Universul ca fiind creaţia Lui ar începe să se facă puţină lumină. Căci El fiind Creatorul, îşi cunoaşte Opera de la-nceput şi până la sfârşit. El este în afara spaţiului şi timpului, astfel cunoscându-i limitele. De aceea El ne-a spus şi nouă, furnicilor, ceea ce va urma, ca să ştim, prin profeţii. Şi iată că incompatibilitatea dintre liberul arbitru şi predestinare e distrusă. Trebuie doar să credem în El. Paradoxul e că în „doar-ul” acela atârnă deciziile cele mai vitale şi complexe din istoria Creaţiei.

  8. @neAnomim
    Nu raspunzi la intrebari in schimb citezi parerile altora. Ce legatura e intre ce ai scris tu si ce am spus eu? Permite-mi sa-ti raspund cu aceeasi moneda.

    Imi place la nebunie sa vad ca dupa „misterioase sunt caile Domnului” intotdeauna o explicatie care explica misterul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *