Povestea Evei

„Nu inteleg de ce nu ma place” isi spuse, in gand, Isaac stand pe o stanca inconjurat de cele cateva zeci de oi pe care le primise in grija de la tatal sau. Din locul in care era se vedea satul in care locuia alaturi de familia lui, dar mai ales iubirea vietii lui, Rachela. Issac era la varsta la care cei din jurul lui se asteptau sa se casatoreasca. De 2 ani de zile primise de la tatal sau o parte din turma de oi de care sa aiba grija singur, sa dovedeasca acestuia si, mai ales, lumii intregi ca este barbat.

Parintii si cei din jur il tot indemnau sa cunoasca fete; uneori chiar invitau fete bune de maritis la masa pentru ca Isaac sa le cunoasca. Dar lui Issac ii statea gandul doar la Rachela. Iar Rachela il ignora complet. Uneori parea c-o face inadins. Ca stie ca privire lui Isaac sunt atintite asupra ei si tocmai de aceea incerca sa-l evite. „Ma rog, poate e prea copila, nu se gandeste la casatorie”, se consola Isaac. Cu fiecare zi ce trecea Isaac era din ce in ce mai atras de indiferenta Rachelei, iar ea parea ca devine din ce in ce mai frumoasa. Incepea sa devina femeie.

A trecut un an, timp in care Isaac a avut grija de oi si a dovedit lumii, dar mai ales lui ca e barbat. Nu si Rachelei, care-l privea in continuare ca pe un strain. Dar Rachela nu mai era o copila. Isaac a prins-o de cateva ori aruncand spre Saul aceleasi priviri ascutite ca cele pe care ele perfectionase in ultimul an. Iar Saul ii raspundea asa cum spera Isaac sa-i raspunda Rachela. „Nu inteleg de ce il place” isi spunea, in gand, Isaac. „E doar un tamplar puturos care lucreaza jumatate de zi in timp ce eu am grija de oi de dimineata pana seara. Nici nu-i de mirare ca nu are cine stie ce avere. Si cu toate astea Rachela il place. Nici macar nu-i aratos. Parul ala incalcit de zici ca nu a vazut in viata lui pieptena imi face greata. Dar pe Rachela n-o deranjeaza.”

A mai trecut ceva timp iar Rachela si Saul s-au casatorit. Intreg satul a fost la nunta mai putin Isaac. Plecase din sat la cateva zile dupa ce a aflat de nunta celor doi. Si-a luat ramas bun de la familie si a plecat cu oile spre cel mai apropiat oras sperand ca va putea s-o uite pe Rachela. Ajuns in oras, vandu o parte din oi ca sa-si cumpere o casa si continua sa traiasca o vreme din oierit. Se gandea mereu la Rachela desi multe fete din oras erau interesate de „ciobanul trist venit din Nord”.

Intr-o zi, o caravana opri la marginea orasului iar seara negustorii facura un foc de tabara in jurul caruia se incalzeau si-si spuneau povesti. Caravanele erau fascinante pentru Isaac. De fiecare data cand veneau in oras Isaac se facea luntre si punte sa stea si sa asculte povestile calatorilor. Seara asta, urma sa fie speciala caci Isaac se gandise de mult la o poveste pe care ar fi vrut s-o spuna la lumina focului de tabara.

– Ce senin e cerul in seara asta, spuse unul din calatori.
– Da, poti vedea toate stelele din lume. Rar poti vedea atat de multe stele. Daca stai mult timp si te uiti la ele, poti observa cum se misca pe cer, spuse altul.
– Si luna, luna se vede toata in seara asta. Luminatorul de noapte e atat de puternic incat am fi putut calatori lejer pe timpul noptii.
– Toate sunt asa cum le-a facut Creatorul Lumii, spuse Isaac.
– Da, asa e… spusera in cor cativa calatori.
– Ce bine au trait primii oameni creati de Dumnezeu, spuse Isaac. Ce fericiti erau.
– Ce vrei sa spui, Isaac?
– Dumnezeu le-a creat pe toate, stiti bine. A facut Soarele si Luna, muntii si dealurile, plantele si animalele. Vedeti bine ca barbatul si femeia fac cate 5, 6, 7 copii. Acum suntem foarte multi. Ati trecut desigur prin multe asezari dar daca barbatul si femeia fac atatia copii de buna seama ca au fost candva doar un barbat si o femeie. Eu le zic Adam si Eva. Iar acestia erau singuri pe Pamant si aveau la dispozitie tot ce doreau. Dumnezeu ii iubea mult ca orice tata care-si iubeste copii. Si pentru ca-i iubea i-a pus intr-o gradina in care Adam si Eva aveau totul la dispozitie. Daca le era foame aveau copaci cu fructe coapte, daca le era sete un parau curgea chiar prin mijlocul gradinii, daca voiau umbra gaseau oricand copaci cu frunze dese sub care sa se adaposteasca.
– Si unde-i aceasta gradina acum? Tare-as vrea s-o vizitez si eu acum, ca prea m-am saturat de drumurile astea prin soare, intreba un negustor?
– A disparut caci copii au fost neascultatori fata de Dumnezeu. Stiti cum sunt copii, nu? Fac mereu nazbatii si exact ce le spui sa nu faca, aia fac. Dumnezeu le daduse porunca sa nu manance din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului. Adam si Eva au ascultat la inceput porunca si incercau sa evite sa ajunga in preajma pomului cu pricina. Intr-o zi insa, pe cand Adam dormea, Eva pleca spre Pomul Interzis. Stiti cum sunt femeile, nu? Au momente cand nu fac ce trebuie sa faca. S-a uitat la fructele din Pom si si-a zis „Arata bine fructele astea, ca si altele care sunt prin gradina. Iar fructele alea sunt gustoase rau”. Asa a mancat Eva din fructul interzis, dar imediat ce-a facut asta si-a dat seama ca a gresit. Era prea tarziu, raul fusese facut. De teama lua un fruct din Pomul Interzis si alerga cu el spre Adam. Il convinse sa manance din fruct. Stiti cat de convingatoare pot fi femeile uneori, nu? Ei bine, dupa ce a Adam a mancat din fruct a venit Dumnezeu si, vanzand ca amandoi mancasera din fruct i-a pedepsit. I-a izgonit din gradina si a distrus gradina de suparare. Si pentru ca Eva a fost cea care mancat prima Dumnezeu a pedepsit-o sa aibe dureri la nastere. Ati vazut cat de dureroasa e nasterea, nu? Asta pentru ca Rachela, pardon… Eva a gresit.

3 comentarii la „Povestea Evei”

  1. Multe povesti cu tâlc putem descoperi in Biblie!

    Io zic ca si sarpele a iesit rau de tot din aceastra afacere (cea cu pomul conostintei binelui si raului):
    „Geneza 3:14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.”

    De atunci sarpele se taraste pe pantece si (nu stiai ca) mananca tarana…(nu carne si nici legume – nici mai mult si nici mai putin decat tarana) Biblia nu mentioneaza ca sarpele si-ar fi pierdut atunci si capacitatea de a vorbi (dar putem presupune)

    Inainte de blestem, sarpele fie avea patru picioare (ca toate vitele si fiarele de pe camp) fie, tot atat de probabil (conform teoriei evolutiei darwiniene), topaia in… coada. Iti poti imagina agilitatea unui sarpe ce sare in coada pentru a se deplasa?! Un-doi ar ajunge la beregata ta ca sa-ti administreze otrava satanica…

    P.S.: Apropo, Eva nu a fost izgonita din Eden (doar Adam saracu’ a fost izgonit), vezi:
    „Geneza 3:23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.
    Geneza 3:24 Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.”
    Poate, mai tarziu, din plictiseala, Eva a parasit de buna voie Edenul (caci altfel nu-mi explic).

    Parerea lu’ Einstein: „Biblia este o colecţie de legende onorabile, dar primitive si imbecile, care sunt, în orice caz, destul de copilăreşti” Si eu (Padre Pio) afirm: Niciun fel de interpretare, indiferent cât de subtilă, nu-mi poate schimba opinia.

  2. @Padre Pio
    Ricky Gervais a avut un spectacol in care a citit din Geneza si la faza cu sarpele care e pedepsit sa se tarasca tot restul vietii spune „Ah… ce pedeapsa groaznica… acum am plecat… as fi vrut sa pot zbura ca de obicei…” 🙂

    Daca Eva a fost lasata in Rai atunci a plecat de acolo dupa pula. Ca si zdreanta aia de Rachela.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *