Cuvantul „Dumnezeu” este atat de uzat si abuzat incat pur si simplu, pentru mine, a devenit de ceva timp lipsit de semnificatie. Asa cum un copil terorizat in fiecare seara de niste parinti betivi are toate sansele sa devina un membru inutil al societatii, cuvantul „Dumnezeu” abuzat pe rand de apologeti, clerici si enoriasi isi pierde utilitatea lingvistica si puterea de reprezentare. Cand aud pe cineva necunoscut rostind cuvantul „Dumnezeu” nu am absolut nici o idee despre ce vorbeste.
Argumentele filozofice sunt primele care au adus stricaciuni cuvantului „Dumnezeu”. „Cel mai mare lucru care poate fi conceput” este o aberatie atat de mare incat este suficient sa adaugi o felie de pizza ca sa obtii un lucru si mai mare. Argumentul primei cauze este nu aduce absolut nimic in plus cunoasterii umane. E prima cauza constienta? Mai e in viata? E pedofila?
Dupa ce filozofii si-au facut mendrele cu notiunea de Dumnezeu pana aproape de neintelegere, creand iluzia unei argumentatii valide este randul credinciosilor s-o batjocoreasca amestecand-o cu mituri antice ale unor popoare infricosate de urgiile naturii. A spune ca Yehova este „cel mai mare lucru care poate fi conceput” este o ineptie exasperanta caci tot ce trebuie sa faci este sa scoti din peisaj o victima a potopului sau blestemul aruncat de Isus asupra smochinului ca sa-ti dai seama ce usor poate fi conceput ceva mai mare ca Yehova. Daca filozofii mimeaza, in incercarea lor, un demers sincer de cunoastere, credinciosii obisnuiti nici nu-si bat capul cu asa ceva. Trecerea de la „E o ineptie sa crezi ca totul a pornit din nimic” (argumentul primei cauze) la „Esti o lighioana ca nu crezi cand Isus s-a sacrificat pentru tine” (prima cauza brusc are un copil la fel de etern ca si ea) e atat de nonsalanta incat nici nu merita sa-ti mai bati capul cu un raspuns.
Cineva ar putea spune ca cuvantul „Dumnezeu” are un inteles mai cuprinzator si include toate instantele particulare (Yehova, Allah etc) in acelasi mod in care cuvantul „copac” se poate referi si la „stejar” si la „plop”. Dar pentru asta deja avem cuvantul „zeu”. Cuvantul „Dumnezeu”, datorita disperarii cu care toti vor sa-l monopolizeze, este lipsit de caracteristicile unui termen general. Daca Yehova este Dumnezeu atunci Allah nu poate fi, si viceversa. Daca Yehova care vrea sa te odihnesti sambata este Dumnezeu atunci un alt Yehova care vrea sa te odihnesti duminica nu este Dumnezeu. E o iluzie, o nauca nalucire. In schimb, un stejar este un copac fara ca aceasta relatie sa excluda plopii din multimea „copacilor”. Cand adeptii stejarilor vor spune ca plopii sunt doar niste arbori si nu sunt copaci adevarati voi fi pus in situatia sa declar nula o alta definitie.
PS: gasitorului nu se ofera recompensa.