Petre Tutea, dialoguri cu Dumnezeu (II)

Prima parte este lesson plan to teach creative writing.

Disclaimer: Dialogul urmator se bazeaza pe fapte si intamplari imaginate. Orice asemanare cu persoane reale sau dumnezei inchipuiti este pur intamplatoare.

Petre Tutea: Ma refeream la modul telepatic de transmitere a informatiei. Adica sa ma „trezesc” pur si simplu cu informatia conform careia entitatea care pretinde ca este Dumnezeu, este in realitate Dumnezeu.
Dumnezeu: Ma vezi cumva? Dialogul pe care-l avem acum il auzi pentru ca exista sunete care ajung de la un emitator la un receptor sau pentru ca este… „telepatic”? Eu sunt Dumnezeu si as putea sa-ti teleportez informatia conform careia sunt Dumnezeu, dar te-as priva de liberul arbitru, nu?
Petre Tutea: Da. Ai putea atunci sa-mi arati cum ai creat Universul.
Dumnezeu: Ai putea sa faci diferenta intre modul REAL in care a fost creat Universul si ceea ce ti-as arata ca fiind modul in care am creat Universul?
Petre Tutea: Nu. In aceste conditii, recunosc ca nu am nici o metoda care sa-mi justifice pozitia conform careia tu nu esti Dumnezeu.
Dumnezeu: Si, cum ramane, crezi sau nu ca sunt Dumnezeu? Nu uita aici de pariul lui Pascal! Daca crezi si eu sunt Dumnezeu, castigi totul, daca nu crezi si eu sunt Dumnezeu, pierzi totul.
Petre Tutea: Aaaa… pariul lui Pascal e complet idiot. Daca cred ca esti Dumnezeu si tu nu esti, atunci pierd totul, iar daca nu cred si tu nu esti Dumnezeu, atunci castig totul.
Dumnezeu: Nu-ti schimba asta putin din parerea pe care o aveai despre atei? Macar pentru faptul ca ei nu au picat in plasa pariului lui Pascal.
Petre Tutea: Nu prea. Negarea credintei stramosesti este inadmisibila.
Dumnezeu: Vrei sa distrugi Muntele Athos, pesemne?
Petre Tutea: Nuuuu. Ce ti-a venit?
Dumnezeu: Pai, grecii antici cand au trecut la crestinism si-au negat credinta stramoseasca. Iar tie ti se pare asta inadmisibil.
Petre Tutea: Vorbeam de credinta stramoseasca a romanilor.
Dumnezeu: Ah… zamolxianismul.
Petre Tutea: Te faci ca nu pricepi? Eu vorbesc de crestinism.
Dumnezeu: Ateii ar fi trebuit sa creada in dogmele crestine pentru ca era o religie veche sau pentru ca era o religie nationala?
Petre Tutea: Din ambele motive.
Dumnezeu: Deci tu vrei ca crestinismul sa nu fi existat. Pentru ca daca omul trebuie sa creada intr-o religie veche si nationala, realizezi ca crestinismul nici nu s-ar fi nascut, nu?
Petre Tutea: Da. Atunci reformulez: oamenii trebuie sa creada in crestinism pentru ca e vorba de crestinism.
Dumnezeu: Ete fleosc… Ca asa vrei tu?
Petre Tutea: Nu. Ca asa vrea Dumnezeu.
Dumnezeu: Cum stii tu ce vrea Dumnezeu, cand nici macar nu esti in stare sa-l recunosti cand vorbesti cu el?
Petre Tutea: Pentru ca scrie in Biblie ce vrea Dumnezeu.
Dumnezeu: Si cine a scris Biblia?
Petre Tutea: Oameni care au vorbit cu Dumnezeu.
Dumnezeu: Cum vorbesti tu cu mine acum?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Stai sa ne lamurim. Tu esti acum in dialog cu Dumnezeu, dar nu crezi ca vorbesti cu el, dar crezi ca niste indivizi pe care nu i-ai cunoscut niciodata au vorbit intr-adevar cu el?
Petre Tutea: Ah… da.
Dumnezeu: Deci ai incredere mai mare in niste necunoscuti decat in tine? Ar trebui sa-l las pe Freud sa continue dialogul cu tine.
Petre Tutea: Ai inteles gresit. Am incredere in Dumnezeu. Ca el ne-a dat o carte in care e scris Adevarul.
Dumnezeu: Mai omule, ai cunoscut vreun copil care sa intrebe de Biblie fara sa fi auzit niciodata de ea?
Petre Tutea: Nu. Dar nu vad ce legatura are asta cu…
Dumnezeu: Tu, ca ajungi la credinta ca Dumnezeu v-a lasat o carte ce contine Adevarul trebuie sa afli asta de la niste oameni. Corect?
Petre Tutea: Da. Si?
Dumnezeu: Deci, trebuie sa ai incredere in acei oameni, nu?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Deci nu ai incredere in mine, Dumnezeu, cand vorbesc cu tine, dar ai incredere in niste oameni care spun sa ai incredere ca alti oameni au vorbit cu adevaratul Dumnezeu?
Petre Tutea: Cam asa ceva.
Dumnezeu: Si nu vezi nimic in neregula cu asta?
Petre Tutea: Nu, pentru ca tu doar pretinzi ca esti Dumnezeu.
Dumnezeu: De fapt, tu pretinzi ca eu as pretinde ca sunt Dumnezeu cand nu sunt.
Petre Tutea: Povara dovezii este pe umerii tai. Eu nu sunt obligat sa te cred pe cuvant.
Dumnezeu: Ce? Pai, daca eu ti-as aduce dovezi, unde ti-ar mai fi credinta? Ai uitat ca proslaveai credinta si-i apreciai pe cei care nu cer dovezi?
Petre Tutea: Asta era pe Pamant. Era alt context. Acolo Dumnezeu era ascuns pentru ca voia sa-i aratam credinta. Daca aici e Viata de Apoi, nu se aplica aceleasi reguli.
Dumnezeu: De ce scoti contextul din context?
Petre Tutea: Adica?

Va urma…

2 comentarii la „Petre Tutea, dialoguri cu Dumnezeu (II)”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *