Petre Tutea, dialoguri cu Dumnezeu (I)

Disclaimer: Dialogul urmator se bazeaza pe fapte si intamplari imaginate. Orice asemanare cu persoane reale sau dumnezei inchipuiti este pur intamplatoare.

Dumnezeu: Salutare, Koae!
Petre Tutea: …
Dumnezeu: Cu tine vorbesc.
Petre Tutea: Dar eu sunt Tutea, nu sunt Koae!
Dumnezeu: Esti singurul Tutea?
Petre Tutea: Nu.
Dumnezeu: Deci, daca as fi folosit cuvantul „Tutea” cand am strigat as fi putut sa ma refer la alta persoana.
Petre Tutea: Da, dar nu mai e nimeni aici.
Dumnezeu: Poti demonstra ca NU mai e nimeni aici?
Petre Tutea: Pai, nu vad pe nimeni altcineva.
Dumnezeu: E problema ta, nu-i asa. Nici pe mine nu ma vezi dar asta nu te opreste sa vorbesti cu mine. In plus, ar putea exista fiinte invisibile pentru tine, iar pe unele le-ar putea chema „Tutea”, nu?
Petre Tutea: Da, ai dreptate, dar tu, stiind ca ma numesc Tutea si ca raspund la acest apelativ ai fi putut sa ma strigi folosind acest cuvant.
Dumnezeu: As fi putut, e drept. Asta nu inseamna ca si trebuie s-o fac, nu.
Petre Tutea: Depinde de intentiile tale. Spre exemplu daca ai fi vrut ca schimbul anterior de replici sa nu aiba loc ar fi trebuit s-o faci.
Dumnezeu: Si sa te privez pe tine de libertatea de a nu raspunde la apelativul „Koae”? Ce fel de Dumnezeu as fi eu daca te-as priva de libertatea de a nu-mi raspunde?
Petre Tutea: As fi putut oricum sa nu-ti raspund. Dar nu conteaza… Tu esti Dumnezeu?
Dumnezeu: Pai cine as putea fi? Esti mort, esti pe un nor singurel in asteptarea Judecatii de Apoi. Cine te-ar putea contacta?
Petre Tutea: Sunt atat de multe posibilitati… poate visez, poate esti un mesager al lui Dumnezeu, un alt om care-si asteapta judecata sau chiar un drac care ma testeaza.
Dumnezeu: Sa inteleg ca nu crezi ca sunt Dumnezeu?
Petre Tutea: Nu.
Dumnezeu: Ce te determina sa fii ateu?
Petre Tutea: Dar nu sunt ateu.
Dumnezeu: Esti relativ la persoana mea. Stii, cand erai in viata faceai misto de atei ca nu cred ca personajul din Biblie este Dumnezeu. Pentru ca nu puneam semnul de egalitate intre Creatorul Universului si Yehova. Iar acum tu nu pui semnul de egalitate intre Creatorul Universului si mine. De unde vine aceasta necredinta?
Petre Tutea: Daca ai fi Dumnezeu ar trebui sa stii.
Dumnezeu: Stiu, dar vreau s-o spui. Avem la dispozitie o vesnicie sa interactionam. Daca o petrecem pe muteste o sa fie cam plictisitoare.
Petre Tutea: Mda… pana vine adevaratul Dumnezeu, am sa intru in jocul tau si am sa-ti raspund la intrebare. Faptul ca ai vorbit urat e un semn ca nu esti Dumnezeu.
Dumnezeu: Eu? Ti-am vorbit urat? Cand?
Petre Tutea: Da. Cand m-ai strigat „koae”. E un termen jignitor si stii bine asta.
Dumnezeu: Iar faci presupuneri nejustificate. In primul rand exista o diferenta intre „coaie” si „koae”. Dar chiar si asa, „coaie” nu are nici o semnificatie absoluta. E doar o conventie umana. La care eu nu ader. Iar in ultimul rand, eu, Creatorul Universului am dotat animalele cu „coaie” si, asa cum va tot laudati voi credinciosii, nimic din ce am facut eu nu este jignitor, nici macar nepotrivit.
Petre Tutea: Nu te consider Dumnezeu si, deci, nu pot sa aplic toate presupozitiile mele despre Dumnezeu in discutia cu tine.
Dumnezeu: Sa inteleg ca daca ai fi stiut ca Dumnezeu te striga pe tine in timp ce foloseste cuvintul „coaie” i-ai fi raspuns?
Petre Tutea: Daca as fi stiut, da. Pentru ca orice face Dumnezeu e corect, bun si frumos.
Dumnezeu: Stai putin. Ai spus ca folosirea cuvantului „koae” pe care tu ai interpretat-o ca fiind „coaie” este „urata” si ca este un indiciu ca eu nu as fi Dumnezeu. Apoi spui ca, daca ai sti ca sunt Dumnezeu, apelativul „coaie” ar fi frumos. Pana la urma cum e? Utilizarea cuvantului „coaie” de catre mine are vreo relevanta asupra calitatii mele de Dumnezeu?
Petre Tutea: Nu.
Dumnezeu: Ajungem de unde am plecat. De ce nu crezi ca eu sunt Dumnezeu?
Petre Tutea: Hm… sa zicem ca nu ma simt ca fiind in compania lui Dumnezeu.
Dumnezeu: Ar putea fi multe cauze pentru asta. Poate nu-mi arat eu toata slava. Poate necredinta ta te face sa nu simti slava si maretia mea. Nu de asta ii acuzati voi crestinii pe atei, ca nu-si deschid sufletul si mintea sa-l primeasca pe Dumnezeu? Ipocrizie parca numiti voi, pamantenii, asta, nu?
Petre Tutea: Da, ipocrizie ii zice. Dar eu cand citeam Biblia ma simteam foarte bine. In prezenta lui Dumnezeu ar trebui sa ma simt de mii de ori mai bine, nu?
Dumnezeu: Presupozitii, presupozitii, presupozitii. Ti-am explicat deja ca poate tu nu te simti bine in prezenta mea din alte motive. Sa inteleg ca daca cineva nu se simtea confortabil cand citea Biblia era indreptatit sa nu creada in Yehova?
Petre Tutea: Nu.
Dumnezeu: Adica, tu pentru ca nu te simti bine in prezenta mea esti indreptatit sa crezi ca nu sunt Dumnezeu, dar altcineva daca nu se simte bine in prezenta potopului biblic nu este indreptatit sa nu creada in Yehova. Ma faci sa cred ca ar fi trebuit sa te strig „Ipocrizie” in loc de „Koae”.
Petre Tutea: Ce tot ii aperi pe atei? Nu cumva esti Satana? Numai lui ii erau placuti necredinciosii.
Dumnezeu: Lui Satana ii placeau cei ce nu credeau ca el exista? Vorbesti de Satan cel cu mandria nemasurata? Cel care voia sa fie recunoscut ca cel mai puternic era incantat de cei care credeau ca el nu exista?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Si atunci, Dumnezeu, cel care nu este mandru dar este milostiv, de ce ar fi oripilat de necredinciosi?
Petre Tutea: Pentru ca vrea sa-i aducem laude. Sa ne rugam lui. Sa-l cinstim.
Dumnezeu: Adica eu vreau sa fiu recunoscut drept cea mai puternica fiinta.
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Exact ca Satan. Dar Satan, fiind foarte mandru, ar trebui sa fie mai oripilat de necredinciosi, nu? Faptul ca ti se pare ca iau partea ateilor este irelevanta in ceea ce priveste ca posibilitatea ca eu sa fiu Dumnezeu. Sa revenim. Avand in vedere ca nimic din ce spui iti ofera justificare pentru necredinta ta si ca acest dialog il purtam, asa cum ziceai, pana vine adevaratul Dumnezeu, te intreb: cum l-ai recunoaste pe adevaratul Dumnezeu?
Petre Tutea: Pur si simplu as sti.
Dumnezeu: Adica? Un fel de hopus-pocus-preparatus? Te trezesti in minte cu informatia conform careia entitatea de langa tine este Dumnezeu?
Petre Tutea: Da.
Dumnezeu: Astfel de informatii dobandite magic au si cei privati de apa cand incep sa vada oaze prin desert. Multi au murit pentru ca s-au increzut in astfel de „informatii magice”. Nu ti-e teama ca Satan ti-ar putea introduce acea informatie ca sa-l slujesti fara sa stii?
Petre Tutea: Nu. Pentru ca am credinta ca Dumnezeu nu ar permite asta.
Dumnezeu: Deci, pana la urma crezi ca sunt Dumnezeu?
Petre Tutea: Nu. De unde ti-a venit?
Dumnezeu: Ai spus ca ai incredere ca Dumnezeu nu ar permite ca altcineva sa se prezinte ca fiind Dumnezeu.

(Va urma…)

3 comentarii la „Petre Tutea, dialoguri cu Dumnezeu (I)”

  1. Pingback: Petre Tutea, dialoguri cu Dumnezeu (II) | Logosfera

  2. Pingback: Petre Tutea, dialoguri cu Dumnezeu (III) | Logosfera

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *