Pentru ca Cioroianu dixit

Cu articolul „Monte Cristo vs Wikileaks” Adrian Cioroianu, alt ‘telectual al Dilemei Vechi, intregeste imaginea de fituica pseudo-intelectuala a Dilemei Vechi. Uneori ma gandesc ca testul de angajare la Dilema Veche consta in reproducerea definitiilor unor cuvinte rar uzitate. Cam asta pare a fi stacheta pe care trebuie s-o treaca unii pentru a trece de la stadiul de homo erectus la cel de „ganditor la Dilema Veche”. Adeptii formei fara fond si-au facut cazemata la Dilema Veche.

Adrian Cioroianu incepe cu o analogie, cum altfel decat ilogica, intre contele de Monte Cristo pe care il vede drept clasa politica actuala care este vaduvita de dezvaluirile wikileakiene de capacitatea de a unelti povesti frumoase. Las la o parte faptul ca Monte Cristo n-a uneltit la uciderea a milioane de oameni si arunc o intrebare: de ce nu este Wikileaks, in povestea asta, contele de Monte Cristo care se razbuna pe cei care l-au aruncat in inchisoare care sunt la randu-i guvernul si de ce poveasta lui Assange nu este la fel de epica precum cea a personajului lui Dumas? Pentru ca Cioroianu dixit.

Tot la capitolul analogii ilogice Adrian Cioroianu mai arunca una: universul incontrolabil cu care se lupta batranul Santiago. La fel de bine batranul Santiago putea fi asociat cu tanarul Assange in epopeea „Wikileaks si Establishmentul”. Dar ce conteaza, domnul Cioranu, face parte armata de apologeti ai imparatului gol asa ca „Batranul si marea” e musai povestea frumusetii neprevazutului. Pentru ca Cioroianu dixit.

Ei bine, atît Contele de Monte Cristo (apărut pe la 1850) cît şi Bătrînul şi marea lui Hemingway (publicat un secol mai tîrziu) au avut şansa că pe vremea lor nu exista Wikileaks! Imaginaţi-vă trama lui Dantès dacă el ar fi fost avertizat, la început, despre ce coc inamicii săi; sau dacă, mai apoi, adversarii săi ar fi fost avertizaţi asupra a ceea ce Dantès le pregăteşte. Sau imaginaţi-vi-l pe bătrînul Santiago despovărat de secret – adică ştiind de la bun început că rechinii îi vor devora captura. S-ar fi ales praful de victoria sa – şi de nuvelă.

Adica dezvaluirile lui Assange sunt similare cu prezicerea viitorului desi dezvaluirile lui Assange ar putea fi comparate la fel de usor cu povestirea post-hoc a lui Dumas si Hemingway. Dar mergem pe prima varianta pentru ca Cioroianu dixit.

Problema este că s-ar putea să ni se acrească de atîta transparenţă!

Fiecare suporta atata transparenta cat poate duce. Cine nu vrea sa stie ce fac guvernele in spatele usilor inchise e liber sa nu citeasca Wikileaks. Probabil domnul Cioroianu vrea sa traiasca cu iluzia ca cei cu care a interactionat pe vreme cand era ministru de externe nu aveau o parere proasta despre el.

Daca Creatorul nostru – fie pe linie dumnezeiască, fie pe linie darwinistă, cum doriţi – ar fi vrut să n-avem secrete unul faţă de altul, ne-ar fi dat capacitatea de a ne citi gîndurile.

Nu exista „vointa” in cazul creatorului nostru pe line darwinista pentru ca acest creator nu exista. Apreciez insa ca Cioroianu ne lasa optiunea sa alegem in ce univers vrem sa traim; daca ne dadea si optiunea sa traim intr-un univers in care nu-si expune ignoranta cu atata inversunare il apreciam si mai mult. Sunt curios daca linia asta de argumentatie e folosita de Cioroianu mereu sau doar cand ii convine. Spre exemplu, Adrian Cioroianu cand se imbolnaveste se duce la medic sau se intreaba „Daca Creatorul nostru ar fi dorit sa fim sanatosi nu ne-ar fi dat capacitatea sa ne vindecam singuri?”.

Aş putea da exemple din istorie sau din prezent; aş putea presupune că, dacă am citi în mintea apropiaţilor noştri (familie, colegi etc.), probabil că i-am ucide pe jumătate dintre ei, iar apoi ne-am sinucide bucuroşi.

Aici Adrian Cioroianu compara dezvaluirile Wikileaks cu cititul gandurilor. Curata analogie coane Adriene! Se pare insa ca Adrian Cioroianu este un fan al secretelor de orice fel. Ori dumnealui, din cate stiu, este istoric. Iar istoria se ocupa tocmai cu dezvaluirea necunoscutului din trecutul nostru ca specie. O fi si istoria un fel de arta de ghicit in trecut sau de citit gandurile stramosilor nostri.

Amintesc doar un lucru, pe care bărbaţii îl cam ştiu: crăpătura din croiul unei fuste întinse pe-o coapsă e mai interesantă – pentru că ascunde ceva – decît o duzină de bikini & sutiene vizibile ceas de ceas. Eu aşa citesc episodul biblic al izgonirii din Rai: dacă ne-ar fi dat azi să umblăm goi pe străzi, cred că rasa s-ar cam stinge în cîteva generaţii – şi nu neapărat din cauza frigului.

Concluzia logica: orice secret e bun. Pe cale de consecinta astept ca domnul Cioranu sa initieze o lege prin care SRI sa fie desfiintat pentru ca (cica) SRI se ocupa si cu dezvaluirea operatiunilor secrete pe care alte state le desfasoara pe teritoriul Romaniei. Dupa aceea il voi felicita pentru consecventa oferindu-i informatii despre triburi amazoniene in care femeile umbla dezbracate iar triburile se incapataneaza sa supravietuiasca de mii de ani. Nu inteleg de ce domnul Cioroianu arunca argumentul crapaturii din fustele femeilor pentru ca… daca Creatorul nostru ar fi vrut ca femeile sa aiba fuste, ar fi facut in asa fel incat, la nastere, sa fie gata imbracate.

Wikileaks nu înseamnă transparenţă, ci tocmai opusul: dacă în jurul nostru s-ar dezvălui totul, vom cădea în cea mai neagră opacitate. Fără secret nu poate exista diplomaţie. Fără mister vom privi fără să înţelegem, vom fi inundaţi de informaţii care nu ne vor furniza cunoaştere (ci doar dubii) şi vom vorbi fără să comunicăm. Iadul pe Pămînt.

Aici se simte gandirea crestina cum freamata in domnul Cioroianu. Daca zeul sadic din Biblie e bun pentru domnul Cioroianu, gasesc absolut normal ca pentru domnia sa transparenta sa fie opaca, iar necunoasterea (adica misterul) sa fie necesara ca sa intelegem. Pentru ca Cioroianu dixit.