Ortodoxismul este catolic, dar catolicismul nu e ortodox

Biserica Ortodoxa este promovata ca fiind „Una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca” si, de curiozitate, am vrut sa aflu ce inseamna „soborniceasca”. Am cautat si am gasit o „surpriza”. De fapt nu e chiar o surpriza pentru ca m-am obisnuit ca atunci cand caut explicatii religioase sa dau doar de ineptii. Am gasit o scurta prezentare a Bisericii Ortodoxe pe pagina creative writing graduate programs online.

Una din frazele regurgitate de preoti e urmatoarea: „Credinta ortodoxa este dreapta pentru ca ortodox inseamna drept”. Iar credinta catolica nu este dreapta pentru ca s-a schizmatizat de Dreapta Credinta (ortodoxia). Dar pentru a-si stabili suprematia Biserica Ortodoxa se declara „Soborniceasca”. Iar „sobornicitatea”, suprinzator, reprezinta de fapt „catolicitatea” (universalitatea, deplinatate). Mai trebuie precizat ca sobornicitatea reprezinta si „maximul perfectiunii”. Numai in religie exista grade ale perfectiunii (catolicismul e „media perfectiunii” iar protestantismul „minimul perfectiuni”). Poate autorul ineptiei a auzit prin scoala de ceva intitulat „mai mult ca perfectul” si a vrut sa se asigure ca nu e vorba despre ceva mai perfect decat ortodoxia.

Deci dreapta credinta (ortodoxismul) este universala (catolica), dar credinta universala (catolicismul) nu este dreapta (ortodoxa). De ce? Pentru ca religia se are la baza imoralitatea. Ma refer aici la interzicerea altora a drepturilor pe care si le acorda siesi. Adica Biserica Ortodoxa isi aroga dreptul de a spune ca este Dreapta pe motiv ca numele sau asta inseamna (ortodox = drept) dar ii refuza Bisericii Catolice dreptul de a folosi numele (catolic = universal) pentru a spune ca este Universala. Apoi, intr-un exces de zel, se ia cuvantul „catolic”, i se cauta (sau inventeaza un sinonim) pe care il foloseste ca atribut suplimentar pentru a se defini.

Nu m-ar mira daca Biserica Catolica s-ar prezenta drept „Una Sfanta, Corecta (sinonim pentru Dreapta) si Apostoleasca”. Pentru ca si managerii de marketing ai catolicismului (aka apologeti) sunt la fel de inteligenti si „corecti” ca si ai ortodoxiei.

16 comentarii la „Ortodoxismul este catolic, dar catolicismul nu e ortodox”

  1. Să alungăm frica de năluci

    Zeu străin

    Nu vă-nchinaţi la acel zeu,
    la efemera-i mântuire.
    El n-a salvat poporul său.
    Cum te va mântui pe tine?

    Tânjeam să trăim-n fericire,
    el ne-a făcut sângele greu.
    A adus sabia-n omenire.
    E-acesta fiul lui Dumnezeu?

    Să alungăm frica de năluci,
    natura ne e Dumnezeul viu.
    Salvarea noastră este aici
    nu-n cel ce vine din pustiu.

    Priviţi istoria ce-a urmat
    din vrajba cu poporul său,
    dâra de sânge ce-a lăsat
    cel ce-i crezut că-i Dumnezeu.

    În venerarea credincioşilor,
    an după an el se “renaşte”.
    Sângele curge-n măcelul mieilor,
    când e uscat sunt “sfinte” moaşte.

    De ce grupările creştine
    Trăiesc continuă învrăjbire?
    E răul ce le întreţine.
    “Salvarea” le e rătăcire.

    Dar zeul nostru e pe stânci,
    nu-i este foame şi nici sete.
    Nimeni nu-l poate răstigni,
    are picioarele în pietre.

    Ne-aţi luat altarele de foc,
    pe ele biserici înălţând.
    De-atunci nu mai avem noroc,
    sângerăm cu omul sângerând.

    N-avem nimica cu Avram
    şi zeul lui ce sânge cere.
    Căci venerăm izvor şi ram.
    Ele ne-or duce la-nviere.

    Cuţitul lui Avram străin ne este,
    să creadă alţii c-aduce mântuire.
    La noi mioara ne vorbeşte,
    Treimea sfântă? Flori, ape şi iubire.

    Noi credem în sânziana cântând,
    în glasu-i ce ne mângâie-n noapte,
    ascultăm pădurea, un râu susurând.
    “Iubire!” zâna ne spune în şoapte.

  2. Creştinismul originar – cult demonic

    Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină privind adevărata-i esenţă. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.

    Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebui să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.

    Venirea salvatorului poporului era aşteptată de multe veacuri. El trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.

    Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Biblie, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri de la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?

    Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.

    O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici pe această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.

    În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbină casa? Un om nebun!

    Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el era mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare de om dezechilibrat. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele? Bolnav mintal!

    Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis dugurile rele într-o turmă de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.

    Un alt episod din faptele acestui om bolnav mintal este cel cu smochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să ne imagină că un om merge la casa unuia şi-i cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din casă pur şi simplu nu au mîncare. Urmează ca cel care a cerut mîncare să îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa aceea. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care blestemă pentru că pur şi simplu nu ai ce să-i dai de mîncare atunci cînd el a vrut să mănînce? Puţin spus un nebun, este răul întruchipat care pur şi simplu nu raţionează. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Cazul lui Iisus este tipic patologic al unei minţi bolnave.

    Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om, privitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Contează ce băgăm în pîntece. Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.

    Să analizăm doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic bazat respectînd această învăţătură a lui Iisus. Un om ticălos este prins în fărădeligile sale şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă mintal nu poate exista funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.

    Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Satana iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos în păcat cu el. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii din suferinţă pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor.

    Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?

    Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se voi supune noii învăţături. Această frică de năluci persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. Observăm că atenţia este pe diavol şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Dar sechelele mentale pe care le implantează în minţile oamenilor, pe cei mai mulţi rămîn să-i bîntuie toată viaţa. Deşi despre „învingătorul morţii”, se spune că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date ce pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?
    Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Ne putem întreba dacă nu s-a dus cumva direct în iad de unde nici că-i pasă de ce se întîmplă pe pămîntul deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin pe pămînt. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă în cazul Iisus.

    Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul. Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce durere prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.

    Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.

    Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz patologic de bolnav mintal a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, degizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”.

    Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi rapacitatea socială a unora care pozează în creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre ei sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului creştin nici nu ştiu practic în mîna cui intră.

    Puterea politică a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul l-a tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.

    Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om ce îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un bolnav mintal de a cărui boală se suferă în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne poate duce la pieire. „Salvatorul” demonic ne-a adus încet încet la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii. Unde să mai căutăm salvarea?

    unom

  3. Sminteala moaştelor

    Ca să vezi ce e prostia,
    omul pupă azi mumia
    şi „salvatul” se renaşte,
    ajutat de sfinte moaşte.
    Omul cel evlavios,
    ortodoxul credincios,
    pupă moaştea şi pe os,
    şi pe cărniţă,
    că-i nectar de garofiţă.
    O poveste am aflat:
    Unul noaptea a intrat
    în capelă furişat.
    Cu iubire de Hristos
    săruta moaştea vârtos
    şi pe faţă şi pe dos.
    Că în ziua ce-a trecut
    timp prea mult nu a avut.
    Cu mulţimea împrejur
    a pupat doar un femur.
    O demonică sminteală.
    Cultul moaştelor e boală!

  4. Asa e. In forma greceasca a crezului ortodox se foloseste expresia „catolikon ecclesia” – biserica catolica! Catolikon a fost tradus in romana prin cuvant slavon, „sobornicesc”, pentru a evita confuzia cu romano-catolicii. In crezul ortodox nu exista expresia „cred in biserica ortodoxa”!

    Trebuie sa intelegi lucrurile si din perspectiva celor in cauza. Pentru crestinii ortodocsi exista o singura biserica – toate celelalte „biserici” (catolica, secte protestante etc) sunt eretice. We’re the best, fuck the rest! In fine, sunt mai multe de discutat…

  5. Stiu, este „cred intr-una soborniceasca si apostoleasca biserica…”. Din cate spui tu ortodocsii cred in biserica catolica. Mare e gradina 🙂

  6. Problema moaştelor în România

    De la Revoluţia din decembrie 1989 încoace, în România se manifestă un fenomen unic în lume: ţara importă moaşte. Este paradoxal că activitatea este complet necenzurată. Cu alte cuvinte nu se ştie public cu certitudine cine sunt acei oameni mumificaţi. Tabuul religios împiedică cercetări obiective asupra persoanelor mumificate declarate sfinte. Mărturia celor care aduc astfel de corpuri, sau bucăţi din ele, în România este îndeajuns ca justificare în sistemul de legi.

    Ne întrebăm pe bună dreptate de ce, cei care renunţă la moaşte în favoarea aşezămintelor religioase ortodoxe din România, fac aceasta? La ce preţ monetar sunt procurate aceste achiziţii? Tranzacţiile rămân secrete, credinciosul creştin ortodox neavând acces decât la pupatul moaştelor. În prezent în România s-au acumulat sute de moaşte, revista Lumea credinţei, anunţă cu mândrie că iar au sosit moaşte de pe undeva din lume, vestea dorind să fie o bucurie pentru creştinul ortodox.

    De ce renunţă alţii la moaşte în favoarea românilor ortodocşi? Este o întrebare care surprinde pe oricine nu numai pe credinciosul creştin ortodox. Oare acei oameni nu mai au nevoie de puterea sfântă a moaştelor? Sau au constat că nu sunt deloc sfinte? Sau poate că la un preţ bun pot renunţa, astfel că moaştele intră şi ele în circuitul comercial ca orice bun de consum (sigur că aici nu este vorba de a le consuma, ci de a servi ca produse care îl aduc pe cel care le pupă mai aproape de mântuire).

    Aceste nedumeriri nasc câteva ipoteze plauzibile:
    1. Dându-şi seama ca bate un nou vânt al raţiunii, proprietarii moaştelor vor să scape de ele realizând grotescul şi sminteala venerării unor cadavre. I-au găsit pe românii ortodocşi singurii care să le accepte.
    2. Proprietarii moaştelor vor dobândi beneficii băneşti care îi satisfac, astfel că renunţă la moaşte din dorinţa de profit.
    3. Proprietarii moaştelor ştiu că mai devreme sau mai târziu pot fi implicaţi juridic privind provenienţa moaştelor. Analizele forensice pot dovedi falsul corpului mumificat. Mai mult, experţii pot descoperi că acel corp de „sfânt” de fapt a aparţinut unui om ucis undeva, neavând astfel nimic din sfinţenia ce i se atribuie, ci fiind un rezultat al crimei cuiva.
    4. Moaştele sunt folosite pentru a transporta droguri, scăpând de controlul vamal deoarece trec drept obiecte de cult.
    5. Criminalii vor să scape de acele cadavre care pot fi dovada că au comis crime. România, ca ţară predominant ortodoxă, prin regimul de cult al moaştelor, reprezintă protecţia cea mai sigură ca acele crime să nu fie descoperite.

    Raţiunea ne îndemnă să credem că motivaţia altruistă de a renunţa la moaşte sfinte nu poate exista atîta timp cât proprietarii lor mai cred în puterile moaştelor. Moaştele sunt nepreţuite pentru cel care crede în beneficiile lor de a-l apropia pe om de viaţa veşnică promisă de Iisus. În plus, prin venerarea lor, moaştele sunt o sursă sigură de venituri încasate de la cei care le pupă. Nu rămâne decăt să credem că beneficiile de a renunţa la moaşte, spre a le exporta României, întrec pe cele de a le păstra.

    Vremea nu este departe când statul român va lua măsuri ca moaştele aşezămintelor ortodoxe să fie cercetate forensic şi astfel să se afle vechimea acelor cadavre mumificate şi poate chiar identitatea acelor oameni morţi. Mitul inviolabilităţii moaştelor se va spulbera odată cu primele cercetări în această direcţie. România a ajuns în prezent un dumping, locul unde se aduc mumiile „sfinte” ca bătaie de joc făcută acestui popor credul în „păstorii” lor ortodocşi. Românilor ortodocşi li se oferă cu neruşinare grotescul şi sminteala venerării moaştelor, a cadavrele mumificate ale unor oameni spre „mântuirea” sufletelor lor. Nu poate fi un exemplu mai relevant de descompunere religioasă a unui crez care se hrăneşte spiritual din morbidul moaştelor.

  7. Am impresia că voi „regurgitați” niște inepții fără logică,doar din plăcerea de a lovi în ceva mai mare decât voi.De ce nu lăudați direct ateismul luminat,wicca ori alte prostii care vă bântuie visele și conștiința..lăsați creștinismul dacă nu aveți dragoste pentru lucruri sfinte și nu vă mai poticniți în cuvinte,riscați să pierdeți esențialul.Aveți dicționarul limbii române,chiar trebuie să vă explice un boboc cât de naivi sunteți?…. „SOBORNICÉSC,adj. Întemeiat pe hotărârile sinoadelor ecumenice;” „CATOLICÍSM s. n. confesiune creștină care recunoaște primatul și infailibilitatea papei de la Roma, iar în materie de credință, purcederea Sfântului Duh și de la Dumnezeu-fiul (filioque), existența purgatoriului/sinonim cu universalitatea bisericii apusene”.Acum vă întreb eu,unde vedeți voi semnul egal între sobornicesc și catolic? Dacă tot v-ați luat povara explicațiilor religioase,de ce nu băgați și motivele schismei,ca să înțeleagă tot românul cu ce se mănâncă ortodox și catolic..articolul ăsta e o insultă la inteligența oricui a mai citit câte ceva,voi sigur nu v-ați făcut tema.

  8. @Ioan Albu
    Sobornicesc inseamna si „ecumenic”, care inseamna la baza „universal”. Din cate stiu si catolicismul a aparut dupa sinoadele ecumenice si in mod sigur au si ei la baza o anumita intepretare a dogmelor primare. Ca Orientul n-a inventat nici logica (presupunand ca logica a dictat care interpretare este corecta) nici pretentia ca Sfantul Duh e de partea lor (presupunand ca Sfantul Duh a „sugerat” care e interpretarea corecta).
    PS: crestinismul este tot atat de sfant pentru mine cat este credinta in Poseidon pentru tine. SI cred ca nici tu nu ai dragoste de cele sfinte (presupunand ca cele sfinte tin musai de Poseidon).

  9. cati oameni care habar n-au ce-i ala crestinismul ortodox isi dau cu parerea pe aici…majoritate pot sa pariez ca n-ati intrat in viata voastra intro biserica ortodoxa sa asistati la SFANTA SI DUMNEZEIASCA LITURGHIE ca s-o cunoasteti, dar va dati mari cunoscatori si scuipati cu acuzatii in stanga si-n dreapta…sa stiti ca-n IERUSALIM unde-i TARA SFANATA LA MAORMANTUL MANTUITORULUI se practica ortodoxia iar SFANTA LUMINA se aprinde numai la PATRIARHUL IERUSALIMULUI care este ORTODOX si el…credinta inseamna MANTUIRE, pentru a ne MANTUI avem nevoie de POSTURI,CANOANE si FAPTE BUNE…care-n SFANTA NOASTRA BISERICA ORTODOXA slava CELUI DE SUS ca exista…eu nu am auzit la catolici de POST MARE sa se tina ca la noi…deci unde-i dreptatea…

  10. @cozma
    Daca ai fi pariat in stilul lui Pascal ai fi ajuns in iad. Eu am fost ortodox. Las o parte faptul ca genialul comentariu pe care l-ai lasat nu are legatura cu articolul si te informez ca o simpla cautare pe goagal ti-ar fi aratat ca „minunea cu focul sfant” e de fapt o „vrajeala iluzionista realizata cu niste substante chimice”

    La Ierusalim, imbranceala colectiva ortodoxa care se realizaza cu ocazia maretului eveniment e pazita de soldati israelieni. Sunt 2 posibilitati:
    1. fie soldatii evrei sunt intr-atat de spalati pe creier incat nu vad minunea
    2. fie rad in sinea lor cand vad ortodocsii cum se imbulzesc sa ia lumina de la un imbuibat slinos.

    Think about it… vorba englezului

  11. habar nu-ai de religie,omule,Dumnezeu e un Sfant,tu esti o boaba de nisip ca toti oamenii,esti ateu,esti necredincios,mai bine nu scrie daca nu stii…

  12. ori tu, ori biblia maninca cacat. daca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui yehova atunci eu nu sunt o boaba de nisip. sunt de acord insa ca sunt o boaba de nisip si concluzia fireasca e ca biblia e buna de hartie igienica.

    mai bine nu scrie daca nu gandesti

  13. Nietzsche: „Dumnezeu e mort”
    Dumnezeu: „Nietzsce e mort”
    …Think about it… vorba englezului de care amintea cineva p-aci…

  14. @ion
    N-am la ce sa ma gandesc… Nietzsche a fost un personaj real care a spus intr-adevar acea propozitie, Dumnezeu e un personaj imaginar care n-a spus acea propozitie

  15. Bagami-as p… in gura prostilor care inca mai cred ca idiotii in biblie,dar mai ales a celor care propaga biblia,popi si pastori,fiindca din cauza acestei otravi dispare clasa de mijloc si saracii saracesc si mai mult.DUMNEZEU exista,dar cine a analizat biblia stie ca e o blasfemie la adresa LUI,DUMNEZEU e prea maret pt a fi confundat cu acel zeu al evreilor,razbunator si xenofob din otrava numita biblie.Cartea asta e lipsita de cea mai mica logica si ratiune,putea fi acceptata doar de niste salbatici din Evul Mediu,dar sa o accepti in sec xxi mi se pare inacceptabil.Analizati-o rational si va veti convinge.DUMNEZEU nu are legatura cu biblia si cu religiile care provin din ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *