Nesimtirea la romani

In ultima perioada in mass-media s-a repus pe tapet problema nesimtirii romanesti. O vedem peste tot, la guvernantii si parlamentarii care ne sfideaza, la angajatii din administratia locala care nu isi fac treaba fara sa primeasca un „bonus”, la soferii din trafic, angajatii diverselor companii private.

Pe bloguri in ianurie 2008 exista save earth creative writing de rezultate dupa cuvantul „nesimtirea romanilor” in timp ce in ianurie 2009 comparative essay the help and montana 1948. Evident ca numarul blogurilor a crescut dar nu cred ca e singurul motiv pentru aceasta crestere. Cred ca motivul este cresterea nivelului frustrarii in fata dovezilor de nesimitire evidenta.

Suntem in majoritate un popor crestin, iar crestinismul are pretentia ca este un sculptor moral care modeleaza firea omului astfel incat acesta sa aiba un anume comportament fata de semenii sai. Si eu am aceeasi parere despre crestinism. Doar ca modelul moral sculptat de crestinism este unul respingator. Intr-un post anterior, in care afirmam ca crestinii isi vand sufletul Satanei, acceptarea dogmei Raiului si Iadului din crestinism reprezinta pregatirea psihica pentru o perioada in care crestinul va fi indiferent la suferinta celorlalti. In Rai crestinii o vor duce „regeste” in timp ce in Iad, altii vor suferi. Crestinii din Rai vor fi fericiti chiar daca altii vor scarsni din dinti in Iad. Mai mult, suferinta infinita din Iad, va fi considerata acceptabila de catre posesorii de buletin de Rai.

Ce diferenta este intre un posesor de SUV care circula pe contrasens si nu-l intereseaza ca altii „sufera” la semafor si crestinul care va fi in Rai si nu-l va interesa ca altii sufera in Iad? Ce diferenta este intre un medic care nu ridica un deget ca sa aline suferinta bolnavilor daca nu-i dai bani si un crestin care, in Rai fiind, nu va ridica nici un deget pentru a curma suferinta celor din Iad.

Romanii crestini nu sunt nesimtiti, ei doar se antreaneaza pentru cand vor fi in Rai. Este partea a 2-a din antrenamentul crestin de ajungere in Rai. Prima parte consta in prosternarea in fata conducatorilor (politicieni, guvernanti, preoti) si are in alcatuire mai multe tipuri de exercitii:

  • rugaciuni duminicale pentru bunastarea asupritorilor (guvernantii aia care fura)
  • executarea instructiunilor preotului chiar daca preotul e ultima zdreanta care e zdreanta („fa ce zice popa nu ce face el”)
  • inchiderea partiala a creierului la comanda duhovniceasca (vezi scandalul vaccinurilor, evolutionismului in manualele scolare si mai nou, cipului biometric).

Romanii crestini nu sunt nesimtiti, se antreneaza pentru Rai. Si pana nu vor avea curajul sa conteste autoritatea, fie ca ea vine de la politicieni, preoti, oameni in uniforma sau pseudo-filozofi (ex: Andrei Plesu) nu vor termina acest antrenament. Trebuie initiat un antrenament nou cu exercitii usoare de compasiune prin repetarea pasajului urmator:

„Nu voi accepta sa stau in Rai daca cei din Iad vor fi pedepsiti in mod nejustificat. Sunt dotat cu un simt al justitiei pe care il voi folosi oricand. Sunt dotat cu o ratiune pe care ma voi stradui s-o perfectionez ca simtul justitiei sa fie cat mai precis. Nu voi accepta condamnarea unui om in functie de toanele unei fiinte oricat de supreme ar fi ea. Imi pasa de ceilalti oameni. Ma intereseaza soarta semenilor mei, oriunde ar fi ei: in Rai sau in Iad, la semafor, la locul de munca sau pe strada. „

Trebuie inceput cu contestarea autoritatii preotilor si religiei pentru ca, in timp ce politistul, doctorul si functionarul iti pot provoca neplaceri relativ repede daca-si simt contestata autoritatea, preotul si calugarul nu pot face asta. Sunt miliarde de oameni pe planeta care nu dau doi bani pe vorbele Bisericii Ortodoxe si nu sunt afectati de asta. Incercati asta, stimati compatrioti religiosi. Imaginati-va ca sunteti intr-o tara in care nu exista religia ortodoxa, nu exista bisericii unde sa stati in genunchi cand vi se spune ci trebuie sa aveti coloana vertebrala dreapta, nu exista purtatori de sutana care trebuie sa va indrume sau sa va ierte pacatele ci trebuie sa traiti cu ele. Stiu ca va fi greu. Veti fi departe de confortul „casei” ortodoxe. Dar ca si romanii din diaspora care au plecat la munca in Occident, veti face asta pentru copii si nepotii vostri. Ca ei sa nu fie nevoiti sa traiasca intr-o tara in care politistul, medicul, politicianul sunt indiferenti la durerea celor din jur. Nu cred ca sunteti indiferenti si fata de bunastarea copiilor vostri si nici atat de ignoranti incat sa credeti ca ordinea sociala, respectul reciproc si spiritul de intrajutorare pica din cer.

Un comentariu la „Nesimtirea la romani”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *