Necredinta crestina

Una din intrebarile pe care mi le-am pus in ultimele faze ale deconversiei de la crestinism a fost „Care-i scopul rugaciunii?”. Intrebarea pare nejustificata in lipsa unui context astfel incat trebuie sa-l precizez prin prezentarea intrebarii complete: „Care-i scopul rugaciunii in conditiile in care exista o credinta puternica intr-un Dumnezeu omnipotent si omniscient?”

Imagineaza-ti un sot care, dimineata cand pleaca la serviciu, inainte de a-si saruta sotia, ii spune: „Draga mea, stii ca te iubesc, te rog sa nu ma inseli astazi”. Crezi ca acest barbat are incredere in sotia lui? Sotia care-i spune sotului in ziua de salariu „Iubi, te rog sa nu cheltui salariu in cazino” are incredere in sotul ei? Binenteles ca nu. Increderea se manifesta printr-un anumit tip de comportament. Sotul care nu-i aduce aminte sotiei sa fie credincioasa manifesta incredere ca acesteia nu trebuie sa i se aduca aminte pentru a se comporta in felul in care sotul se asteapta sa se comporte. Sotia care nu-i aduce aminte sotului sa nu cheltuie banii arata ca are incredere ca modul de comportament al acestuia va corespunde „standardelor”.

Cu toate astea religia crestina promoveaza rugaciunea ca o modalitate de intarire a credintei cand rugaciunea nu reprezinta decat o afirmare a neincrederii in dreapta judecata a lui Dumnezeu, o alta disonanta cognitiva marca Religie™. Care este scopul unei mame care se roaga lui Dumnezeu pentru insanatosirea copilului sau? Sa-i aduca aminte unui Dumnezeu omnscient ca fiul ei exista? Sau ca acesta este bolnav? Sau ca a fost o credincioasa exemplara si merita un favor din partea lui Dumnezeu? Un Dumnezeu care este omnscient nu trebuie tras de maneca pentru a fi sigur ca te vede. Insa Biblia nu prezinta un Dumnezeu omniscient. Yehova nu stia unde sunt Adam si Eva dupa ce acestia au pacatuit (Facerea 3.9) si uitase de legamantul facut cu poporul evreu in Egipt (Iesirea 2.24). Astfel ca sunt toate motivele ca un om sa fie sceptic cu privirea la dreapta judecata a zeului biblic, diferit de zeul omniscient prezentat in scrierile apologetice.

In Noul Testament se spune ca credinta este cea care muta muntii din loc. Nu rugaciunea, nu cererile, nu mersul la biserica, nu infulecatul pe nemestecate de literatura religioasa, nu privitul in gura unor purtatori de sutana. Iar credinta ca Dumnezeu stie ce face si ce trebuie sa faca inlatura frica de mesaje subliminale din melodiile rock redate invers, in organizatii masonico-satanice.

Rugaciunea ca mod de manifestare a trairii religioase arata ca, de fapt, crestinii cred in Dumnezeu tocmai atunci cand nu se roaga. Cand un crestin pleaca la serviciu cu incredere neconstientizata ca nu va muri intr-un accident produs de un betiv, atunci arata incredere ca universul e organizat „asa cum trebuie”. Cand un crestin inghite o aspirina fara sa se roage sa-si faca efectul atunci arata credinta ca lucrurile sunt ordonate. Cand un parinte isi ajuta copilul la teme, il indruma si il educa gandindu-se ca educatia pe care i-o da ii vor aduce acestuia succes, atunci manifesta incredere ca societatea este organizata in asa fel incat cei ce merita vor fi si cei recompensati.

Imi amintesc acum un vis pe care l-am avut ca si crestin. In vis eram urmarit de Diavol care voia sa-mi faca ceva rau (nu se stie ce dar sigur era de rau). Am vazut o clopotnita parasita, am urcat repede scarile pina si acolo era o camera cu vitralii ce reprezentau o cruce. Pe usa era de asemenea inscriptionata o cruce. Am inchis usa si m-am linistit caci „stiam” ca Diavolul nu poate trece de cruce si nu putea intra decat pe usa sau pe geam, ambele „pazite” de cruce. Nu am invocat pe Isus, nu m-am rugat lui Dumnezeu. Am avut incredere ca „universul” este organizat asa cum mi se spusese si ca regula „Diavolul nu trece de cruce” se aplica automat, fara a fi nevoie de ajutorul personal si nemijlocit al Comisarului Sef.

Si pentru ca suntem in perioada de criza am sa fac o ultima analogie: intr-o firma in care tu, ca angajat, ai absoluta incredere ca echipa de management e formata numai din specialisti bine intentionati care vor bunastarea tutoror angajatilor vei simti nevoia sa pui intrebari de genul „La noi se fac disponibilizari?”, „Luna asta primim salariile?”, „Ati redus cheltuielile de protocol ca sa nu taiati din salarii?”?

2 comentarii la „Necredinta crestina”

  1. Rugaciunea e cel mai bun exemplu ca crestinismul nu-i altceva decat o superstitie.

    Rugaciunea e unul din cazurile in care teologia „sofisticata” a noului testament e demonstrata a fi doar de aceeasi natura cu superstitiile, cu labele de iepure, potcoava de cal, trifoiul cu patru foi, etc.

    Am vazut in Google search terms ca lumea ajunge la mine pe blog cautand „rugaciuni pentru bani”, etc.

    Cine a jucat Diablo 2 isi poate imagina inventarul plin de Charms cu +% chance to find magic gold. Cam asa-i si asta. Talismane magice.

  2. LOL!
    Am avut de curând parte de o raţionalizare pe care n-o mia întâlnisem până acum din partea unei credincioase, tocmai despre rugăciune. Îmi spunea că omul trebuie să se roage TOCMAI PENTRU că Dumnezeu e omniscient: fiind omniscient, ştie ce se va întâmpla şi deci el ştie deja că cineva urmează să-şi utilizeze liberul arbitru şi să aleagă să se roage, drept pentru care trebuie să te rogi.
    WTF!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *