Minunea care m-a schimbat din credincios in ateu

Totul s-a intamplat in data de 17 aprilie 1996. Eram angajat la restaurantul celebrului primar Piedone in Egipt Bucuresti. N-am sa uit acea seara niciodata. La un moment dat, in timp ce noi, ospatarii, alergam de colo-colo, iar shefu’ numara banii il vad pe acesta ca opreste un coleg si-i arata ceva spre masa. Colegul ridica din umeri, pleaca, iar shefu’ ii arunca o privire de genul „Uite-l si pa dobitocu’ asta!” asa ca ma indrept spre el sa vad si eu despre ce e vorba.

Imi arata cu degetul spre un ciur plin cu verdeata si ma intreaba „Ce vezi aici?”. Zic „Niste verdeata shefu’? Da’ matale ce vezi?”. Imi arata o zona cu smaltul luat si zice „Pa Isus. Am mai intrebat 2 oameni si nu l-a vazut nici unul. De buna seama ca mi s-a aratat doar mie”.

Atunci am realizat si eu minunea: daca Gizas alta treaba nu are decat sa se arate in ciurul lu’ Piedone in timp ce Admeninigiad (sau cum dracu’l cheama) lucreaza la bomba nucleara, copii mor in incendii pentru ca un taciune nenorocit a sarit din soba pe covor si altele si altele atunci trebuie ca e un dobitoc sinistru. Apoi m-am intrebat cum ar putea Creatorul Universului sa aibe asemenea probleme la creierii capului de nici un psiholog de la Freud incoace n-ar putea sa le rezolve si am realizat ca Dumnezeu pare ca e dus cu pluta doar pentru ca incerc sa-i fac loc in puzzle-ul universului. Concluzia obligatorie a fost ca „nu dom’le, Dumnezeu e perfect sanatos, doar ca nu exista”. Aliluia!

Multumesc Bezbojnicule pentru sursa de inspiratie.