Lectii de negociere cu Gheorghe Pogea

Am urmarit recentul scandal legat de impozitul forfetar pe care ministrul Gheorge Pogea voia sa-l introduca. Dupa ce mi-au trecut nervii si am „realizat” ca totusi ministrul nu poate fi complet retardat (pentru ca propunerea initiala parea opera unui retard) m-am gandit ca poate totul face parte dintr-o actiune de manipulare/negociere. Am sa prezint pe scurt pasii urmati de ministru in procesul de negocieremanipulare

1. Se porneste de la ideea necesitatii colectarii unei sume X la bugetul de stat
2. Se alege un segment din populatie care poate fi impovarat cu noua taxa (firmele mici, multe si neorganizate in bresle, asociatii etc)
3. Se stabileste suma necesara de colectat de la fiecare membru al „grupului tinta” (X/numarul de firme = Y)
4. Se anunta in presa vineri ca fiecare firma va avea de platit 3*Y (de 3 ori suma tinta). Sambata si duminica, fiecare din cei afectati, se enerveaza, se revolta dar si trece de punctul maxim al frustrarii. Ziua de luni, oamenii vor fi putin mai calmi (si mai obositi dupa un weekend plin de nervi)
5. Luni se incep negocierile cu „mediul de afaceri”. Ministerul face concesii masive, si renunta la 2/3 din pretentiile initiale.
6. Sclavii rasufla usurati si se bucura ca au scapat cu o „pedeapsa” mult mai mica decat cea prevazuta initial. Se da uitarii faptul ca statul nu avea dreptul in primul rand sa impuna o astfel de taxa (da, in Franta exista acest tip de impozitare, dar statul francez ofera ceva in schimb)
7. Guvernul se bucura din nou ca fraierii au aratat (pentru a nustiucata oara) cat de usor sunt de manipulat. Si pregatesc peste cateva luni dublarea noului impozit folosind aceeasi tehnica.

Precizare: ideea articolului mi-a venit inainte sa aflu ca evenimentele din scenariul meu au ajuns la punctul 5, dar l-am scris dupa.