Lectia calugarului fara dinti

Acum ceva timp la televiziunea B1TV, Radu Morar a organizat un fel de dezbatere cu public despre „razboiul” dintre stiinta si religie. In afara publicului majoritar crestin-indoctrinat invitatii au fost alesi corespunzator pentru a prezenta toate punctele de vedere: un om de stiinta „hardcore”, un crestin liberal si un calugar ortodox.

Crestinul liberal a fost de-a dreptul penibil in incercarea lui de a impaca religia cu stiinta. In conceptia lui doctorii sunt mana dreapta a lui Dumnezeu cand salveaza vieti, descoperirile stiintifice se fac prin revelatie divina. Asa cum spunea si Christopher Hitchins acest tip de crestin, considera ca acest Dumnezeu care se da de ceasul mortii sa ne ajute a stat cu mainile in san vreo 200.000 de ani lansad miliarde sa moara ucisi de gripa sau de banale dureri de dinti pentru ca, in secolul 21, sa-si ocupe timpul cu ghidarea bisturiului chirurgilor sau cu indreptarea microscopului biologilor in directia corecta. Marea majoritate a publicului insa parea a fi de acord cu aceasta conceptie.

Calugarul ortodox mi s-a parut insa foarte consistent in propria filozofie de viata. Cum, epistemologia pe care si-a asumat-o era supranaturalista (adevarul vine din afara naturii) si autoritariva (adevarul se afla doar prin revelatie) era normal sa considere ca adevarul este doar in Biblie. Iar daca Dumnezeu s-a straduit sa ne transmita instructiuni pentru ingrijirea spiritului atunci ar trebui sa gasim in Biblie si instructiuni pentru ingrijirea trupului. Acel calugar chiar prezenta citate din Biblie drept instructiuni pentru vindecarea anumitor boli. Acel calugar afirma ca nu avem nevoie de medici, Biblia este suficienta pentru a ne duce „crucea” (viata cu bune si rele in conceptie crestina). Singura „problema” cu acest calugar era ca nu avea dinti in gura. De fapt avea, dar doar cativa. Nu stiu cum isi justifica interior discrepanta intre ideea ca Biblia iti spune cum sa ai grija de corp si imaginea pe care o vedea zi de zi in oglinda, dar nici nu ma intereseaza.

Lansand la o parte inconsistenta dintre realitatea pe care o vedeam eu (lipsa dintilor) si ce spunea calugarul respectiv (Biblia il tine sanatos) ascultandu-l pe acel calugar nu am putut decat sa spun: „uite un crestin care crede cu adevarat”. Aducandu-mi aminte ca un Sfantul Socrate care a murit pentru convingerile sale am realizat ca acest calugar isi pune la bataie viata pentru convingerile sale. Omul a inteles implicatiile convingerilor sale si nu s-a sfiit sa le urmeze acolo unde acestea duc. Spre deosebire de crestinii de circumstanta care cred ca Dumnezeu te vindeca de cancer daca te rogi sincer dar pentru gripa e musai sa folosesti aspirina.

Crestinii ar trebui sa ia aminte la lectia data de calugarul fara dinti: fie Biblia este mesajul lui Dumnezeu, fie este produsul mintii umane; nu exista cale de mijloc.