Justitia din Romania e perfecta

De mai bine de o saptamana presa romaneasca este concentrata pe „probleme” existente in aparatul de justitie din Romania. Folosesc ghilimelele pentru ca nu cred ca exista probleme cu justitia din Romania tocmai pentru ca traim in Romania. Daca aspectele considerate de opinia publica deranjante ar fi avut loc in Suedia, sa zicem, atunci da, ar fi fost probleme. Dar traim in Romania.

In primul rand ar trebui sa enuntam „problemele” justitiei din Romania. De fapt e una singura. Vinovatii nu platesc pentru greselile lor. De la evazionisti, „criminali cu gulere albe” si pana la violatori, criminali si mafioti nu exista condamnari pe masura faptelor. Fie Politia nu intocmeste dosarele complet si probleme odata ajunse in instanta devin fara valoare, fie procurorii decide neinceperea urmaririi penale, fie judecatorul este „influentat” (mita, amenintari etc) sa decida intr-un anume fel, fie vreun doctor aciuat pe langa un penitenciar decide ca glaucomul e motiv de eliberare a criminalilor. Toti acesti factori completeaza si se sustin reciproc astfel incat, in final, este foarte dificil ca, spre exemplu, un criminal ce are legaturi cu lumea interlopa sa fie incarcerat departe de societate.

Trebuie sa intelegem insa ca traim in Romania, o tara in care majoritatea este crestina si subscrie la ideea de „justitie divina” care este o justitie perfecta. Iar daca poporului roman crestin ii place justitia divina inseamna ca ii accepta cu bucurie proprietatile, caracteristicile. Iar daca atributele justitiei divine sunt materializate sau puse in practica cu alte ocazii si de alte organisme cu atit mai bine.

Sa analizam prima etapa (prinderea infractorului) din mecanismul justitie divine in cazul unui viol. Comisarul, Seful Politiei Divine, (adica dumnezeu) urmareste violul in timp ce acesta se desfasoara si nu face nimic pentru a-l stopa. Sa nu uitam ca Comisarul este omnipotent si ca prinderea violatorului nu implica efort din partea acestuia. In schimb Comisarul isi spune „Las ca-l prind eu mai tarziu”. Daca consideram acest comportament acceptabil din partea unei entitati omnipotente de ce-l acuzam pe colonelul Tuzgureanu ca nu-si face treaba cum trebuie cand trebuie sa alerge dupa agresor, sa ia declaratii ale martorilor, adica sa depuna efort pentru a-l prinde pe agresor?

In a doua etapa (analiza dosarului) Procurorul Sef (adica dumnezeu) poate da „neinceperea urmarii penale” din diverse motive. Poate nu i s-a parut ca fapta este suficient de grava (a injura e mai putin grav decat a viola, dar a viola e mai putin grav decat a spune o blasfemie si pe procuror il intereseaza doar blasfemiile) sau acuzatul are un cazier curat (n-a mai violat pana atunci) sau agresorul apartine unui grup „ales” (e un crestin roman nationalist pe nume Puric). Daca acceptam judecatile Procurorului Sef de ce contestam judecatile procurorilor de la DNA? Dar daca Dumnezeu a inmuiat inima procurorilor pentru a lasa in libertate pe violator si sa infrunte judecata divina mai tarziu?

In etapa a treia (judecarea dosarului) Judecatorul (adica dumnezeu) poate accepta la dosar probe care nu au legatura cu fapta respectiva. Spre exemplu spovedania inaintea mortii si acceptarea lui Isus poate cantarii foarte mult pentru un violator. In acelasi timp, cineva care a facut onanie poate avea circustante agravante daca a murit ateu sau cu o alta credinta. Daca acceptam ca pedeapsa pe care Judecatorul o acorda pentru o fapta poate fi influentata de alte fapte care nu au legatura cu cazul de ce nu suntem de acord cu judecatorul care nu pedepseste violatorul pentru ca, spre exemplu, are o firma cu 5 angajati si ofera locuri de munca? Dar daca judecatorul nu pedepseste violatorul pentru ca Judecatorul sa-l pedepseasca la Judecata Divina?

Si chiar daca Judecatorul a decis condamnarea Doctorul poate recomanda eliberarea. Exista in folclorul crestin-ortodox povesti despre femei care si-au scos din Iad (puscarie) soti sau copii prin executarea unor anumite proceduri si canoane (mita pentru Doctor?). Daca acceptam ca pedeapsa decisa de Judecator poate fi influentata ulterior de ce ne plangem ca un condamnat pentru crima este lasat liber pentru ca are glaucom?

Acestea sunt cateva detalii ale justitiei divine dar trebuie sa avem in vedere imaginea de ansamblu a justitiei divine, ca nu cumva sa nu vedem padurea din cauza copacilor. Justitia divina nu este instantanee (agresorul prins in flagrant nu este condamnat imediat), accepta circumstante agravante sau atenuante care nu au legatura cu cazul (apartenenta la un grup), pedepsele nu sunt pe masura faptei (crede cineva ca tortura eterna este o pedeapsa justificata pentru masturbare?)

Unii vor spune ca justitia pamanteasca nu are aceleasi reguli ca justitia divina. Daca este cazul tau imagineaza-ti un om care are in fata 2 borcane de miere produse de firme diferite dar cu exact aceleasi proprietati (vascozitate, dulceata, aroma etc) dar care spune ca-i place mai mult mierea produsa de firma X doar pentru simplul fapt ca e produsa de firma X. Ai avea incredere in obiectivitatea lui? Nu. Obiectivitatea inseamna sa analizezi calitatea unui produs in functie de proprietatile lui si nu in functie de originea acestuia (http://mail.logosfera.ro/mba-homework-helper/).

Aceasta disonanta cognitiva (acceptarea a 2 definitii diferite pentru notiunea de justitie) care a lovit societatea romaneasca este opera exclusiva a religiei. Multi ajung apatici cu privire la lipsa de justitie din societatea romaneasca lasand totul „in voia Domnului” acumuland insa frustrari caci intuitiile noastre morale cu care am fost inzestrati de natura nu pot fi oprite la comanda. Frustrarile se acumuleaza si uneori refuleaza fie la nivel individual (in familie, la serviciu) fie la nivelul intregii societatii (ultima oara s-a intamplat in 1989). Altii pleaca in tari straine, unde justitia are un singur inteles sau, cel putin, justitia pamanteasca nu incearca s-o imite pe cea divina.

Parafrazandu-l pe nenea Iancu as spune ca „Justitia romana este admirabila, divina, perfecta dar lipseste cu desavarsire”.

Un comentariu la „Justitia din Romania e perfecta”

  1. Pingback: price essay on the picturesque

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *