In apararea sefului politiei Bolintin Vale

Bataia pe care seful politiei din Bolintin Vale i-a aplicat-o unui bombardier cu chef de facut live-uri pe retele de socializare a impartit lumea in 2 tabere: cei care cred ca bombardierul si-o merita si cei care cred ca politistul trebuie sa plateasca cu varf si indesat. Mi se pare ciudat ca, desi membri ambelor tabere nu sunt de acord cu ceilalti, cele 2 idei nu se exclud. E posibil ca bombariderul sa si-o fi meritat (o fi peste, bataus in sat etc.) dar asta nu inseamna ca politistul trebuia sa se comporte asa dupa un live pe faceberg. Am vazut ca multi sunt de acord ca politistul nu a reactionat corect, dar in balanta lor morala faptul ca bombardierul „si-o merita” cantarea mai mult in ecuatie.

Am sa va prezint un tablou, o poveste, desi e destul de probabil sa nu reprezinte realitatea, ar putea schimba judecatile morale pe care ne grabim sa le expunem lumii.

Povestea noastra incepe cu Ion, la 18 ani, care se inscrie la Academia de Politie dintr-o dorinta sincera de a contribui pozitiv la societatea in care traieste. Poate viseaza sa ajunga detectiv si sa rezolve cazuri de crima ca Hercule Poirot. Termina academia si ajunge intr-un sat de langa capitala. Incearca sa rezolve cazuri mici care apar in sat si de cateva ori se trezeste cu un apel de la primar, prefect sau vreun „afacerist” din sat, ceva gen „hai dom’le ce a facut, a furat o gaina, asa si? vrei sa-l sun pe seful de post sa te potolesti?”. Isi da seama ca trebuie sa ajung sa sef de post ca sa-si permita astfel de libertati.

Invata „office politics”, se imprieteneste cu cine trebuie, executa niste ordine informale si ajunge sef de post. Dar deja a intrat in contact cu o multime de superiori care au sa-i dea ordine. Unele mai paralele cu fisa postului decat altele. Chiar daca ar vrea sa faca ce si-a propus in tinerete nu prea mai poate.

Mai mult decat atat, satul fiind langa un oras mare sunt foarte multe interese imbiliare iar primarul se imbogateste pe zi ce trece sub ochii unui Sherlock Holmes tot mai demoralizat. Pe langa faptul ca este obligat sa se uite la matrapazlacurile primarului, se trezeste ca trebuie sa aibe grija sa nu calce pe bataturi mainile drepte si stangi ale acestuia, orice ar fi ei, notari, angajati din primarie, patroni de firme de constructii si depozite de materiale de constructii. Din cand in cand se intalneste cu astia pe strada si-i primeste priviri cu subinteles „Ce faci coa? Uite dau muzica la maxim si o voi opri doar daca ma rogi frumos!”

Si uite asa, ani zile, pana cand intr-o zi de pandemie, plecat de acasa ca sa scape de o sotie care ii spune in fiecare zi de vreo 2 saptamani „repara si tu usa aia la debara ca d’aia esti barbat!” ajunge la birou si intra pe net. Unde ce sa vezi? Un bombardier care nu e nici mana stanga, nici mana dreapta a primarului, dupa 2 beri face un live in care isi bate p**a de el. In sfarsit, unul care il trateaza ca ceilalti dar de care se poate atinge. Ce face Ion al nostru? Isi pune casca pe cap, cheama Jandarmeria, isi ia bulanul si striga „Ah… stai sa vezi tu… futu-ti mortii ma-tii!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *