Open your eyes, free your mind

Imoralitatea impozitului pe profit

Nu vorbesc acum din perspectiva libertariana care spune ca toate impozitele sunt imorale ci din perspectiva omului care este de acord ca statul sa impoziteze cetatenii pentru realizarea unor obiective „nationale”. In spatele oricarei firme se afla oameni. Care si-au riscat capitalul pentru a produce bunuri si servicii. Daca firma obtine profit iar acestia vor sa se bucure de beneficiile muncii lor, vor transforma profitul in dividende. Care sunt impozitate. Deci, daca patronul (sau „exploatatorul” in conceptia socialistilor) obtine profit (el ca persoana) va fi impozitat ca orice alt cetatean. Desigur, nu va plati contributii de asigurari sociale pentru pensie, dar nici nu va beneficia de pensie. Totul este corect pana aici.

De ce trebuie totusi firma sa plateasca impozit pe profit in conditiile in care exista impozit pe dividende? Daca statul ar considera ca firmele sunt persoane (asa cum e la moda acum in SUA) si ca „salariul” acestora este profitul, atunci n-ar trebui sa existe impozitul pe dividende, caci, dupa plata acestuia firma isi poate dona „salariul” celor care au sustinut-o in primii ani din viata. Din cate stiu, parintilor nu le sunt impozitate sumele pe care le primesc de la copii (inca!!!) asa ca nici impozitul pe dividende n-ar trebui sa existe daca exista impozit pe profit. Salariatul plateste 1% din venituri pentru fondul de somaj (0,5% de la salariat, 0,5% de la angajator), in schimbul caruia primeste un ajutor de somaj in cazul in care nu are de lucru. Daca o firma nu are clienti, statul nu ofera ajutor de cifra de afaceri in cazul in care firma nu are venituri. Cu toate ca-i ia 16% din profit, si nu doar 1%. Salariatul primeste ceva in schimbul spolierii, firma nu. Nici in cazul asta nu exista justificare pentru existenta impozitului pe profit.

Mai mult, un procent foarte mic de firme devine profitabil. Iar asta se intampla de obicei dupa ceva timp. Statul nu ajuta firma atunci cand aceasta este la inceput sau cand are dificultati, in schimb, cum apare profitul se transforma intr-o haita de hiene care vor sa atace prada leoaicei. In cazul salariatilor, statul foloseste o parte din taxe pentru crearea unui fond de ajutor in cazul in care nu exista clienti pentru serviciile pe care acestia le ofera, dar in cazul firmelor ajutorul este inexistent, in conditiile in care exista taxe.

Si, daca asta nu era suficient, impozitul pe profit nu afecteaza marile corporatii care au suficiente venituri si profituri cat sa-si permita avocati specializati in exportul profitului catre tari mai calde, ci tocmai pe cei mici. Ii afecteaza tocmai pe cei pentru care externalizarea profiturilor este mai scumpa decat plata impozitului pe profit.

Ca si concluzie: liberalii ar trebui sa lupte impotriva impozitului pe profit din motive de doctrina (leissez-faire&shit), social-democratii ar trebui sa lupte impotriva impozitului pe profit pentru ca-i afecteaza negativ tocmai pe cei mici (pentru care cica lupta). Nici unii, nici altii n-o fac. Pentru ca ambele segmentele ale clasei politice au ca interes ca ei sa aibe accesul la o parte cat mai mare din avutia nationala. Pentru ca politicienii din ambele categorii sunt hoti.

Lasa un comentariu