Imagineaza-ti ca un amic iti povesteste cum s-a intors intr-o zi de la serviciu si cand a intrat in casa a vazut ca toate bunurile ii disparusera. A sunat imediat la 112 ca sa raporteze furtul. 2 luni mai tarziu primeste un telefon. La capatul celalt al firului o voce ii spune:
Salut, ma numesc Vasile si eu sunt cel care ti-a furat tot din apartament. Vreau sa vin sa-ti returnez toate bunurile mai putin televizorul LCD care a cazut din camion.
Prietenul tau accepta si Vasile ii aduce lucrurile inapoi. Acum imagineaza-ti ca amicul tau iti spune:
Bai ce tare e Vasile asta. Si-a facut pomana cu mine mah de mi-a dat atatea lucruri gratis. Iti dai seama… nimic nu-l obliga sa-mi dea lucrurile astea, si totusi, fire caritabila cum este, mi le-a dat.
Probabil ca raspunsul tu ar fi „Esti idiot amice!”. Asta ar fi si reactia corecta. Acum schimbati in poveste cuvintul „Vasile” cu „Dumnezeu” si vezi daca reactia ta se schimba. Daca in ambele situatii crezi ca atat Vasile cat si Dumnezeu sunt niste dobitoci sinistri inseamna ca nu ti-e frica de cuvintul „Dumnezeu”.
Povestea lui Lot e similara si daca esti crestin probabil vei spune „pai cazul lui Lot e special; a fost un test” sau „Lot a primit mai mult decat i s-a luat” sau „Dumnezeu lucreaza pe cai misterioase”. Dar Vasile ce are? El nu poate da teste? Ar fi ok daca ar aduce inapoi toate bunurile furate dar sa fi facut un upgrade la televizor in prealabil? Sau esti tu omniscient si stii in mod sigur ca Vasile NU lucreaza pe cai misterioase?
Inceteaza sa-ti fie frica de cuvantul „Dumnezeu” si nu-i vei mai pupa picioarele celui care te fura cand iti returneaza o parte din paguba produsa. Daca faci asta nu-ti va mai fi frica nici de cuvinte precum „polician”, „ministru”, „popa”, „mitropolit”, „sfant”. Spre disperarea celor ce sunt politicieni, ministrii, popi, mitropoliti sau sfinti si care adora sa stie ca ti-e frica de aceste cuvinte.
Post inpirat de cazul unuia pe care Dumnezeu l-a vindecat de cancerul pe care i l-a dat.
Probabil ca nu esti de acord cu „Crede si nu cerceta”. Cu zicala asta sunt ridiculizati crestinii (de multe ori pe nedrept – zic eu, care cunosc si crestini, si necrestini). Nici eu nu sunt de acord cu zicala asta.
Probabil iti doresti sa fii altfel ca in zicala. Asta inseamna ca ti-ai propus ca de fiecare data sa cercetezi un lucru inainte sa-l comentezi. Daca e asa, atunci felicitari! Esti pe calea cea buna.
Urmatorul pas ar fi sa recunosti situatiile in care ai esuat, deci ai crezut (sau comentat) fara sa cercetezi. Eu vreau sa te ajut, spunandu-ti ca pesonajul biblic de care vorbesti este Iov si nu Lot. Si te incurajez sa citesti cartea lui Iov. Sunt alte lucruri mai importante pe care le-ai trecut, probabil, cu vederea in afara de numele personajului. Lucruri profunde, care nu se impaca deloc cu felul in care le-ai comentat…
Nu te simti ofensat de sfatul meu – este un sfat pornit din intentii bune. Si te asigur ca nu vreau sa-ti ridiculizez greseala, doar sa ti-o fac cunoscuta. Nu te superi pentru o critica constructiva, nu? Daca nu ai postat doar ca sa arunci cu noroi in crestinism, ci esti preocupat sincer de adevar si te framanta anumite intrebari, atunci vei aprecia critica.
Ok, am pus „Lot” in loc de „Iov”? Si? Cu ce schimba asta argumentul? Ca sunt niste pilde pe acolo? Pai vorbe de duh sunt si in budism si in islam si in orice religie de pe lumea asta. Dar asta nu transforma cartea care le contine in Adevarul Absolut sau Mesajul Monstrului de Spaghetti. In fond si mitul lui Prometeu e plin de invataminte, dar asta nu inseamna ca Prometeu a existat.
E o diferenta intre critica constructiva si mentionarea unui detaliu gresit care nu afecteaza argumentul de fond. Chiar tu spui „Sunt alte lucruri mai importante pe care le-ai trecut, probabil, cu vederea in afara de numele personajului.” Si cu toate astea exact numele personajului a fost centrul comentariului tau.
„A rose by any other name would smell as sweet”… Cand am scris cuvantul „Lot” m-am gandit la personajul care a fost subiect de pariu intre Satan si Dumnezeu… deci la „Iov”. Recunosc, am esuat sa tastez corect. Happy?
Ti-am aratat greseala cu numele lui Iov pentru a-ti sugera discret ca te grabesti in aprecieri si ca, citind, o sa descoperi ca greseala cu pricina e doar varful icebergului. Deci intentia nu era sa ma cramponez de un detaliu ci sa te indemn la studiul lucrurilor mai profunde. Sfatul de a citi a fost centrul comentariului meu. Daca s-a inteles altceva, imi cer scuze, poate nu am avut cea mai clara exprimare.
De cate ori ai citit Coranul si cate carti de apologetica islamica ai citit?
Lasa-ma sa ghicesc: tu esti omniscient si nu-i nevoie sa citesti Coranul pentru ca stii deja ca-i gresit. Asa cum stii si ca gresitul unui nume e varful icebergului, ca eu n-am citit deja partea aia din Biblie, si ca, in mod sigur simpla citire m-ar face sa am aceleasi pareri ca si tine.
Asa ca am sa-ti raspund si eu cu aceeasi moneda si-o sa-ti spun ca vad dincolo de masca asta de smerenie falsa si ca, daca ai noroc, ai sa ajungi sa-ti dai jos aceasta masca. 😉
Amice, fa tu un exercitiu de smerenie: recunoaste ca esti prost, da-ti doua palme si basta!