Hartia igienica in capitalism si comunism

Exista o poveste despre o fabrica de hartie dintr-o tara comunista si despre incercarile partidului de a norma munca. In povestea respectiva, cei responsabili cu normarea muncii au stabilit ca rezultatele fabricii se masoara prin greu cantitatea de hartie produsa, exprimata in tone. Pe cale de consecinta, fabrica respectiva a inceput sa produca hartie foarte groasa astfel incat planul cincinal sa fie realizat in 3 ani. Faptul ca hartia nu putea fi folosita de edituri a determinat birocratia comunista sa schimbe modalitatea de masurare a performantei. S-a decis ca productia sa fie masurata in metri patrati de hartie. Fabrica a inceput sa produca hartie foarte subtire, cu aceleasi stocuri de materii prime realizandu-se astfel o productie mai mare. Noua hartie n-a putut fi folosita de edituri pentru ca se rupea foarte des.

Este posibil ca aceasta poveste sa fie o legenda urbana, dar e irelevant. Adevarul este ca oamenii vor incerca tot timpul sa foloseasca regulile sistemului in favoarea lor. Acelasi lucru se intampla si in capitalism, aparatorii pietelor libere pot fi sa parieze pe asta. Acum cateva zile am cumparat hartie igienica. Dintre zeci de marci disponibile am ales una cu 3 straturi si cu pret mediu. Supriza a fost ca cele 3 straturi sunt intr-adevar 3, dar hartia este la fel de subtire ca una cu 2 straturi.

Daca in comunism „partidul” masura eficienta in metri patrati de hartie, care se traduce in „productie cat mai mare cu efort cat mai mic”, iar rezultatul era o hartie necorespunzatoare, in capitalism eficienta se masoara in profit, care pana la urma inseamna tot „productie cat mai mare cu efort cat mai mic” si are ca rezultat tot o hartie necorespunzatoare. Principiul „celui mai mic efort” este unul care ghideaza intreaga actiune umana.

Diferenta este ca, in comunism, toata hartia igienica era la fel iar in capitalism poti penaliza o firma care incearca sa te pacaleasca refuzand sa-i mai cumperi produsele.