Hacking-ul culturii hahaitilor

Am o teorie despre aparenta ineptie a reclamelor care se invart de ceva vreme pe la TV si in online. Spre exemplu, o reclama la o marca auto in care personajul principal se trezeste dimineata, se urca in masina, merge destul de mult prin niste serpentine si ajunge intr-un varf de munte unde incepe sa… alerge pe loc. Eu sunt sigur ca cei care lucreaza in industria publicitara sunt la curent cu lucrarile unor necunoscuti precum Cialdini, Kahneman, Ariely si cu studiile recente privind comportamentul uman in care aproape toate universitatile mari sunt implicate masiv asa ca imi este greu sa cred ca toate reclamele aparent tampite sunt si in esenta lor tot tampite. Am 2 motive principale:

1. Desensibilizarea

Este bine stiut faptul ca lucrurile ce prezinta caracter de noutate sunt mai usor de retinut. Asta e motivul pentru care retinem foarte multe lucruri in copilarie (pentru ca aproape totul este nou) si din ce in ce mai putin pe masura ce avansam in varsta. Prima iubire nu se uita niciodata, dar a 10-a se uita… daca nu cumva a implicat ceva BDSM, aruncat de farfurii sau alte aspecte care sa-i confere caracter de „noutate”.

Sunt convins ca si creativii din publicitate stiu asta asa ca nu este de mirare ca reclamele cauta sa socheze, caci asta e cea mai facila metoda de a crea „noutate”. O reclama la crema de hemoroizi e mai socanta daca protagonistul e urat cu spume dar are langa el o femeie mai tanara, frumoasa dar care se si uita plina de dragoste si nu compasiune la el. (se stie ca femeia te iubeste mai mult daca te doare in cur). Sau reclama la un lant de magazine de bricolaj in care o balena ii reproseaza sotului ca nu a dus-o in vacante si il ameninta ca trebuie sa schimbe faianta. Incearca sa-ti amintesti 5 reclame si vezi cate din ele sunt „socante”.

2. Cultura hahaitilor

Recunosc, si eu m-am facut o perioada vinovat de asta. Faceam un titlu de onoare din postarea pe FB a tampeniilor pe care le gaseam in calupurile de publicitate de la TV. „Ha, ha… uite ce tampenii scot astia care sunt platiti cu mii de euro… si fac pariu ca la sedinta de brainstorming au fost 10 in sala… Plm, eu as fi scos ceva mai bun”… gen. Dar cred ca si asta este un raspuns pe care industria de publicitate chiar si-l doreste. „Nu exista publicitate negativa”, zice o vorba din popor. Unii spun ca exista, dar cred ca marca implicata in pseudo-tampenie nu este afectata, indignarea merge spre agentia de publicitate. Care, in schimbul unei hahaieli care produce mai multa expunere, este dispusa sa fie luata la misto razand tot drumul catre banca.

Mai mult decat atat, in dorinta de a-si arata propria superioritate intelectuala, hahaitii exagereaza uneori cu greselile din reclame. Spre exemplu, cherokee casino online slots, mi se pare exagerat. Cum am ajuns acolo? Cineva a shareuit hahaiala pentru ca i s-a parut pertinenta.

Nu m-ar mira ca in spatele acestui hacking al culturii hahaitilor sa fie bani, oameni platiti sa creeze si sa promoveze criticile si nu marcile in sine tocmai pentru ca o reclama fada poate fi salvata de la uitare daca-i invelita in hahaiala.

Lasă un răspuns http://logosfera.ro/online-casino-dealer-blog/

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *