Film: The Killing of a Sacred Deer

casino online game download” e unul din filmele a caror poveste este exclusiv metaforica. Nu se desfasoara pe mai multe planuri, nu ai actiune la suprafata si filozofie in adancime. Daca nu incerci sa gasesti o poveste profunda, iti vine sa-ti dai palme ca ai pierdut 2 ore din viata cu aceasta „mizerie”. Avand in vedere aceasta stare de fapt, se vor gasi o multime de interpretari privind povestea din spatele povestii. Am incercat si eu sa gasesc o cheie de interpretare proprie, pe care o redau mai jos. Daca nu ai vazut filmul, iti recomand sa-l vezi inainte. Sa incepem…

Actiunea filmului se petrece aproape in totalitate in sau in jurul unui spital, locul de munca al lui Steve, acolo unde copii lui merg pentru investigatii si tratament si unde Martin il viziteaza des. In interpretarea mea, spitalul este… statul, acea „chestie” facuta sa repare bolile reale si inchipuite ale societatii. Statul a fost creat sa rezolve probleme precum tragedia bunurilor comune, ineficientele pietei, predilectia naturii umane spre rau, lipsa strazilor, asistentei medicale universale etc).

In spital lucreaza o multime de oameni respectabili, cel putin la prima vedere (Steven, anestezistul, tot felul de specialisti). In stat acestia sunt birocratii. Uneori acesti oameni „respectabili” fac greseli. De cele mai multe ori, oamenii isi asuma, de buna voie sau fortat, greseala, platesc si viata merge inainte. Dar atunci cand un birocrat face o greseala, lucrurile se schimba. Steven, medic chirurg, face o greseala in timpul operatiei dar paseaza responsabilitatea catre alt angajat al spitalului, un alt birocrat care trebuia sa urmeze o anumita procedura dar n-a facut. Sa ne aducem aminte de evenimentul Colectiv cand responsabilitatea a trecut de la pompieri, la primarie, la echipele de interventie care nu aveau proceduri. Steven da vina pe anestezist, anestezistul da vina pe medic.

Cine este Anna (sotia lui Steven) in aceasta poveste? E societatea civila (firmele, presa, organizatiile non-guvernamentale). In interactiunile dintre cei doi soti, pare ca Steven este foarte atent cu sotia sa. Dar asta e o iluzie. Steven o asculta calm si cu atentie doar cand lucrurile merg bine. In momentul in care Bob (fiul acestora) intra in spital si Anna incepe sa-si exprime parerea referitor la cauza starii lui Bob, in fata altor specialisti din spital (comitetul de criza), Steven se rasteste spunandu-i ca nu are nevoie de sfaturile ei (Anna e prea naiva ca sa inteleaga subtilitatile necesare rezolvarii unei astfel de crize).

Sunt doua scene are confirma aceasta ipoteza. Intr-una din seri Anna il intreaba pe Steven, ce fel de fantezie sexuala sa puna in scena in seara respectiva iar el ii spune sa joace rolul unei „anesteziate”, un rol pe care, dupa toate aparentele, Anna il mai jucase. In alta scena, Anna merge la anestezist (un birocrat) pentru a afla adevarul despre tatal lui Martin (cel care murise pe masa de operatii a lui Steven), iar acesta ii promite adevarul in schimbul satisfacerii unei fantezii sexuale (mita).

Anna incearca sa afle adevarul si o solutie la boala copiilor ei, dar fara sa se indoiasca prea mult de autoritatea lui Steven. E ca atunci cand, in ciuda tuturor dovezilor referitoare la incompetenta statului (ex: in a gestiona educatia), solutia excluderii statului din ecuatie nici macar nu este discutata. Chiar acum se construieste un spital de oncologie din fonduri private, la un pret cu mult sub ce a reusit sa faca statul in ultimii 30 de ani. Dar incearca sa aduci in discutie privatizarea sistemului medical si vei vedea dragostea oarba pe care o societatea civila o are fata de stat.

La un moment dat, Steven intelege inevitabilitatea deznodamantului (trebuie sa sacrifice unul din copii) si merge la directorul scolii (alt birocrat, alta institutie) pentru a afla care copil este mai bun si merita sa fie salvat. Ca orice birocrat care se respecta, acesta se spala pe maini si spune ca nu-l poate ajuta sa ia o decizie. De mentionat ca Martin ii spune ca Steven trebuie sa omoare un membru al familiei pentru a-i fi iertata greseala, dar nu-i spune ca trebuie sa fie un copil. Evident ca lui Steven nu-i trece prin cap sa se omoare pentru a-si salva familia. Suna familiar? De cate ori au fost inchise institutii de stat care si-au dovedit ineficienta? S-a preferat cresterea taxelor in locul concedierii unor birocrati ramasi fara obiectul muncii.

Anna chiar ii sugereaza intr-un moment sa ucida pe unul din copii. „Tu poti avea copii, eu pot avea copii. Putem face altul”. E simbioza dintre marile corporatii si stat care lucreaza impreuna sa ucida firmele mici cu ajutorul legislatiei stufoase a carei respectare costa enorm („Eu pot sa platesc amenzile, tu poti sa dai amenzi. Facem profit”). Aproape de finalul filmului, in timp ce intr-o camera alaturate copii lor erau paralizati si condamnati la moarte, Anna, de buna voie si nesilita de nimeni, se ofera sa-i mai satisfaca lui Steven o fantezie sexuala. Cam ce se intampla pe vremea Covid19, cand milioane de oameni sunt obligati sa stea in case din cauza incompetentei Statului iar presa cenzureaza vocile sceptice iar firmele se dau de ceasul mortii sa limiteze proportiile dezastrului.

Ce face Steven cand realizeaza ca nu mai poate amana luarea unei decizii? Analizeaza avantajele si dezavantajele optiunilor? Vorbeste cu sotia? In nici un caz. Ii aseaza pe toti in cerc, le pune o punga pe cap, isi acopera ochii, se invarte si trage la intamplare. Familiar, nu? De doua ori reuseste sa nu nimereasca pe nimeni, sporind groaza in randul familiei, facand ca lucrurile sa fie mai rele decat la inceput. Ca atunci cand ordonantele de urgenta nu repara problema pentru care au fost emise dar cresc ingrijorarea cu privire la efectelor neintentionate. A treia oara, Steven isi gaseste tinta si-l impusca pe Bob, fiul cel mic. Pentru ca intotdeauna cei mai slabi sufera cel mai mult de pe urma deciziilor statului. Am crescut salariul minim? Excelent, companiile se indreapta spre automatizare si reconsidera ocuparea unor posturi cu valoare adaugata mica. Implementam controlul chiriilor? Minunat, acum proprietarii nu vor avea motive sa intretina locuintele la standarde inalte si chiriasii vor trai in conditii din ce in ce mai proaste.

In aceasta interpretare, copii sunt populatia. Intr-una din scene, in spital, crezand ca Bob se preface, Steven ii ordona acestuia sa mearga; il ridica din scaunul cu rotile si-l trage pe culoare tipandu-i „Mergi, mergi!”. Exemplul tipic de birocrat care nu ia in considerare cum functioneaza lumea si crede ca simpla lui vointa va face lucrurile sa mearga in directia pe care si-o doreste.

Pe de alta parta, nici nu ar putea fi altfel. Copii nu iau atitudine pentru ca sunt copii. Daca copii lui Steven erau adolescenti sau adulti tineri, povestea ar fi stat altfel. Poate ar fi decis sa-si ucida tatal (revolutie?) pentru a plati datoria ceruta de Martin sau chiar mama (reducerea consumului, timpului petrecut in fata televizorului, contributiilor la diverse cauze caritabile dubioase?).

Aceasta interepretare a filmului este sustinuta si de dialogurile dintre personaje. Steven este mai formal cu propria familie decat cu proprii colegi. Cand este invitat de un coleg la barbeque, ii spune verde in fata ca pestele este prea bine facut si lui nu-i place asta (exact cum ai vorbi cu un prieten), in schimb vorbeste cu Anna de parca ar fi in faza de curtare.

Am ramas cu Martin. Cine este Martin in acest puzzle? Martin e karma, legea actiunii si reactiunii, cauzei si efectului. Nu e de mirare ca Martin incearca sa-si ceara scuze oferindu-i un ceas („buying time”). Martin nu e justitie divina (in sensul de manifestare a unei constiinte) ci este manifestarea modului in care functioneaza lumea. Este foarte clar in actiunile si vorbele sale dar nu este luat in serios de cei din jur. Ca atunci cand politicienii si populatia ignora legile economice cerand un amestec tot mai mare al statului in economie numai ca sa ajunga in final intr-o criza si mai profunda.

Lasă un răspuns candy bar slot machine game download

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *