Efectele vizibile si invizibile ale subventiilor

northwestern university creative writing faculty crede ca:

…atunci când cineva subvenţionează producţia la export înseamnă că realizează un export de venit. Adică oferă consumatorilor din ţara vecină un cadou. Ţara care subvenţionează îşi fură singură căciula sporind producţia unor bunuri altminteri probabil fără cerere pe piaţă şi creând un grup de interese parazit care va milita pentru permanentizarea subvenţiilor.

Asta ca raspuns la o critica la adresa libertarianilor adusa de http://mail.logosfera.ro/hire-someone-to-write-my-thesis/:

Sa le explice cineva libertarienilor nostri de mana a doua, ca nu au nicio firma adevarata, ca daca Occidentul la care se raporteaza subventioneaza de la electricitate la grau, o tara in care nu exista subventii nu rezista economic.

In „Economia intr-o lectie”, Henry Hazlitt ne atrage atentia in toate exemplele ce urmeaza lectiei de economie sa fim mereu vigilenti asupra lucrurilor nevazute. Atat Dan Selaru cat si Bogdan Glavan incearca sa ne arate ce nu se vede. Numai ca misiunea nu se termina in momentul in care puem lanterna pe un colt al camerei intunecate. Odata ce dezvaluim ceva ce nu se vedea este posibil sa fie alte lucruri care nu se vad.

Am sa incerc un exercitiu de investigatie economica mai mult sau mai putin realist. Povestea incepe cu statul spaniol (ales aleator, poate fi orice alt stat) care decide subventionarea productiei de rosii. Vedem ca rosiile spanile ajung pe piata romaneasca mai ieftin. Vedem ca statul spaniol consuma resurse pentru a aduce pe piata romaneasca rosii ieftine. Vedem ca, pentru consumatori lucrul asta e bun. Cu oarece dificultate vedem ca producatorii romani de rosii isi pierd competitivatea pe plan intern. Cu chiu cu vai statul roman decide subventionarea producatorilor de rosii romani. Subventii de care beneficiaza producatorii mari. Cei mici se vad pusi in situatia de a munci doar ca sa nu zica ca nu muncesc. Pana aici este ce ne-au dezvaluit domnii Selaru si Glavan. Unde e restul tabloului? Unde sunt producatorii mici care sunt fortati sa-si vanda terenurile sau sa intre in asociatii doar pentru a-si pastra dreptul de proprietate? Unde sunt investitorii spanioli care cumpara teren ieftin de la cei care-l vand pentru ca nu e rentabil sa-l tina in posesie.

Sigur, la prima impresie, subventionarea pare o plaga prin auto-impuscare in picior. Dar, daca cei ce-o fac o trateaza ca pe o investitie in infrastructura? Daca statul spaniol urmareste sa fie singurul furnizor de rosii pentru piata europeana? 10 ani de pierderi sunt acceptabile (mai ales ca sunt suportate de popor, nu de beneficiari) atat timp cat. dupa aceasta perioada, nici un alt stat european nu are sere producatoare de rosii. Stiu, daca pretul rosiilor spaniole va creste suficient, va deveni rentabil pentru producatorii locali sa cultive rosii din nou. Daca vor mai fi proprietari.

Daca statul spaniol subventioneaza productia de rosii, pentru „echilibrarea” fortei producatorilor, statul roman are la indemana 2 masuri: subventionarea producatorilor locali si taxarea importurilor de rosii. Taxarea importurilor ar fi mai simpla, zic eu; nici un tir cu rosii care n-a platit taxele nu intra in tara. Totusi statul roman prefera sa intre intr-o cursa a subventiilor. De ce? Intrebarea e retorica. Statul roman, ca si cel spaniol, are favoriti. Subventiile trebuie sa ajunga doar unde trebuie, iar daca micii producatori sunt impinsi spre extinctie, acestia au sanse mari sa le cumpere pamantul (la concurenta cu favoritii statului spaniol evident).

Stiu, daca statul spaniol subventioneaza productia de rosii producatorii romani se pot reorienta spre alte domenii. Spre productia de cartofi spre exemplu. Daca statul francez nu subventioneaza productia de cartofi. Chiar daca nimeni n-ar subventiona productia de cartofi, de ce ar trebui totusi ca romanul care stie sa cultive rosii sa fie obligat sa-si darame serele si sa cultive cartofi doar pentru ca statul spaniol are favoriti?

19 comentarii la „Efectele vizibile si invizibile ale subventiilor”

  1. Lantul e mult mai lung. Subventiile alea nu pica de la cristos. Sunt niste bani care merg intr-o directie, agricultura in exemplul tau, dar care lipsesc altor industrii. Fiecare stat poate alege ce industrii sa subventioneze. Statul concurent poate subventiona industriile mai putin subventionate de celalalt stat. E un joc cu suma zero.

    1. N-am spus ca akte state nu pot subventiona alte industrii. Dar orice industrie necesita ceva timp pana incepe sa aduca profit. De ce sa fie nevoit statul A sa stea cu ochi pe vecini ca sa vada care-s domenille „disponibile”? De ce populatia statului A trebuie sa stranga cureaua 4-5 ani pana cand industria care le-a fost „atribuita” prin neprezentare sa aduca profit? Si chiar daca jocul e cu suma zero, in timp ce populatia statului spaniol subventioneaza din banii lor productia de rosii, niste „latifundiari destepti” se umplu de bani.

  2. „De ce ar trebui totusi ca romanul care stie sa cultive rosii sa fie obligat sa-si darame serele si sa cultive cartofi doar pentru ca statul spaniol are favoriti?”

    De ce e ilegal să lucrezi pe mai puțin de salariul minim?

    De ce trebuie să plătești taxa de primă înmatriculare?

    De ce asigurarea de sănătate e procentaj din venit?

    De ce autorizațiile pentru taximetrie sunt în număr limitat?

    De ce băncilor li se garantează credite prin Prima Casa?

    Pentru ca statele au poliția și armata și fac ce vrea p**a lor!

  3. „Unde sunt producatorii mici care sunt fortati sa-si vanda terenurile sau sa intre in asociatii doar pentru a-si pastra dreptul de proprietate?”

    Pai asta-i intrebare pentru onor statul roman, nu cel spaniol! La cat mai multe subventii platite de catre spanioli altor spanioli, ca sa mancam noi, romanii, rosia mai ieftina!

    Iar taxarea importurilor e cea mai mare tampenie! Avantajul comertului inter-tari e importul nu exportul (care e doar un mod de plata al primului).

    1. Taxarea importurilor e cea mai mare tampenie pentru ca, IN CONDITII NORMALE, importul asigura produsele cele mai avantajoase. Cand insa, competitia beneficiaza de avantaje nemeritate, numai de conditii de piata libera nu putem vorbi.
      Daca importi, trebuie sa si exporti. Daca romanii nu pot produce rosii ca subventioneaza spania productia interna, cartofi ca subventioneaza franta, salata ca subventioneaza olanda si tot asa o sa ajungem sa mancam ieftin cativa ani si ne bagam in datorii pana in gat. Datorii pe care le vom plati cu o „rosie montana”, „fasole de sist” etc. Cam cum a subventionat germania vanzarea de fregate militare si mertzane grecilor care acum trebuie sa-si vanda insulele ca au beneficiat de produse „ieftine”.

  4. 1) „cand competitia beneficiaza de avantaje nemeritate”

    Avantajele acealea „nemeritate” ale „producatorilor spanioli de rosii” sunt sustinute de catre aproape toti spaniolii (ma rog, cavasi-unanimitatea spaniolilor sustine ideea de stat si, ca atare, de redistributie). Repet, care-i problema? Excludem din discutie ideea de ue, care practic inseamna ca si noi (intr-o mica masura) , pana la urma, contribuim la acele subsventii! De ce crezi ca ar trebui sa ma intereseze pe mine ce nationalitate au fermierii de pe teritoriul acestei tari (sa presupunem ca plata pentru acele rosii va fi tot pamantul)? Pai, asupra pamantului oricum nu avem oricum drepturi reale de proprietate, ci doar de folosinta cu acordul statului.

    Mai departe, imi repugna acest „noi romanii care ne indatoram si trebuie sa platim”. Rosia Montana, de exemplu, nu e „a noastra”, nicidecum. Colectivismul fortat e o eroare de judecata. Eu personal nu ma indatorez deloc (in ciuda pretentiilor statului) si ma lasa rece cine va plati datoria statului (fac tot ce pot sa nu ma las jefuit de stat. Din pacate nu reusesc 100%). Deci problema e in alta parte, in ograda statului si aici trebuie discutat si actionat.

    2)”Daca importi, trebuie sa si exporti.”

    Ne opreste cineva s-o facem (iarasi excludem ineptia ue cu „cotele de productie”)? Pai noi sa producem si sa exportam rosii nu putem, cartofi nu, salata nu, masini nu (uite ca da, da’ e impropriu sa spui „noi”), mobila nu, aia nu, cealalta nu.

    Care-i problema ca „grecii” isi vand insulele? care insule vor avea, de facto, guvernare germana?

    1. Disclaimer: Nu are legatura faptul ca suntem sau nu in UE. Este vorba ca unele tari subventioneaza productia anumitor bunuri. Si ca exista consecinte. Dincolo de „avem acces la rosii ieftine”.

      Problema nu e ca „grecii” isi vand insulele. Problema e ca niste indivizi beneficiaza de ajutorul statului ca sa-i puna pe greci in situatia sa-si vanda insulele. Da, problema este in ograda statului. Care, prin subventii, favorizeaza anumiti indivizi, in detrimentul propriului popor, dar si a altor popoare. Care sunt si ele, fie ca ne place sau nu, in ograda altor state. Care pot si ele sa favorizeze niste indivizi (prin alte subventii) sau nu (prin taxe de import). Dar statul va avea mereu favoriti. Chit ca e Lichtnestein, chit ca e SUA. We’re fucked no matter what!

  5. „Problema e ca niste indivizi beneficiaza de ajutorul statului ca sa-i puna pe greci in situatia sa-si vanda insulele.”

    Pai, doar asta inseamna, in esenta, statul: redistributie. Privilegii (pe care publicul le denumeste eronat „drepturi”) pentru unii pe socoteala celorlati care au parte doar de obligatii, indatoriri si permisiuni. Deci sa spunem chestia asta negru pe alb, zic!

    Ce avem de facut: sa declaram razboi statului spaniol ca subventioneaza activitatea lui Juan fermier (repet, pentru mine , ionut, consumator de rosii, asta e benefic!)? Sa punem taxe vamale importului de rosii (nicidecum, suntem amandoi de acord ca asta-i cea mai mare prostie)? Sa procedam si noi ca idiotii de spanioli si sa luam de la unii sa dam altora ca sa-i concureze pe spanioli?

    Sa-i explice cineva lui Selaru de ce subventia (indirecta, prin intermediul statului) este o aberatie economica!

  6. Deci sa spunem chestia asta negru pe alb, zic!

    Si eu zic la fel.

    Ce avem de facut: sa declaram razboi statului spaniol ca subventioneaza activitatea lui Juan fermier (repet, pentru mine , ionut, consumator de rosii, asta e benefic!)?

    Pentru tine, Ionut, consumator de rosii este benefic acum. E demonstrat insa ca omul are probleme in a evalua beneficiile pe termen lung si pe termen scurt. Repet, nu afirm ca PENTRU CONSUMATORI ar fi rau sa falimenteze toti agricultorii romani si locul lor sa fie luat de latifundiari spanioli ci doar sa nu fim surprinsi daca asta se va intampla (Dan Selaru spune ca asta se va intampla daca nu intervine statul roman) si sa bocim ca „ne-am vandut tara” sau „ne-au cotropit occidentalii” (Bogdan Glavan uita sa mentioneze acest „risc”).

  7. „ci doar sa nu fim surprinsi daca asta se va intampla”

    Eu nu sunt surprins deloc! In plus, nu consider ca asta ar fi ceva rau. Daca pe Selaru il intereseaza ce fel de rosie manaca (produsa de un „roman” sau de un „spaniol”) sa-i subventioneze el singur pe aia „romani”. Din banii lui. Da’ sa nu aiba pretentia sa fiu si eu (prin intermediul statului) obligat s-o fac.
    Eu ii subventionez direct: am „abonament” pentru lapte, branza, oua, rosii, castraveti, marar, patrunjel etc.

          1. @titirobil

            Daca onor statu’ n-o sa intervina iar si sa puna alte si alte bariere artificiale (taxe si birocratie) celor din „satul vecin”, nu vad de ce acestia ar dori sa strice acest aranjament voluntar reciproc avantajos. Supermarketul n-a aparut de ieri-alataieri: daca doreau „sa ma trimita la supermarket” aveau tot timüpul s-o faca pana acum.

  8. Cumplita tâmpenie! La fel de mare ca si acordarea de ajutoare sociale sărăntocilor. Spania are un șomaj de 23% si 5 milioane de șomeri. Nenorocirea este ca ei provin in majoritate din sectorul privat, pentru ca statul a refuzat pana acum sa se reformeze (exact ca si in România). Si ca sa mărească dezastrul, statul spaniol face prostia sa dea ajutoare sociale tuturor: astfel șomerii spanioli sunt practic încurajați sa refuze ofertele de munca, nu invers. Mulți români s-au prins de “șmecherie” si s-au înghesuit si ei sa trăiască pe banii statului spaniol – de fapt, pe banii puținelor firme private care mai sunt rentabile (sa nu uitam ca statul nu are nici un ban al lui).

  9. partial ai dreptate. totsui, filmul asta nu e pentru fitecine, nu e din zona mainstream. trecand peste faza cu Google (pe care il suspectez si eu de ajutor pretios in unele cazuri!), de ce sa nu credem ca respondentii care au indicat ce trebuia indicat au vazut filmul?! plus ca nu exista dovezi de fraudare. si ca sa vezi ca sunt receptiv, in decembrie, de Mos Nicolae, vei primi cadou organizarea CineQuiz-ului 🙂 atunci sa te vad, maestre!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *