Dumnezeu e un ratat

Asta ar fi concluzia daca am crede ce spune apologetul din filmul de mai jos

Desigur ca creatorul Universului, daca exista, nu poate fi un ratat. Dar el devine un ratat in momentul incercam sa-l coboram la nivelul psihopatului din Biblie. Dumnezeu devine un ratat doar daca ii atribuim mitul pacatului originar. Din pacate crestinii (si ceilalti teisti) trebuie sa-l coboare pe Dumnezeu la nivelul unui adolescent cu probleme psihice pentru ca altfel pretentiile lor privind existenta Raiului si Iadului isi pierd fundamentul. Daca decizi sa te stergi la cur cu Biblia sau Coranul cine-ti mai spune ca e pregatit pentru tine un loc un Rai? Asa ca, de dragul Raiului, crestinii sunt dispusi sa admita ba ca Dumnezeu e ratat, ba ca e psihopat, ba e ca tortionar.

Clipul face parte dintr-o dezbatere intre Christopher Hitchens si 2 apologeti crestini. Raspunsul lui Prager vine dupa ce Hitchens intreaba cum se poate face saltul de la Dumnezeul deist (cel cu „prima cauza”) la cel teist (cel care e interesat ce si cand mananci, cu cine si cum te culci etc). Raspunsul lui Prager nu e decat dovada unui monumental esec intelectual. Sa facem analiza dezastrului in stil „National Geographic”.

Doar pe motive logice „Daca exista un Dumnezeu care a creat oamenii, atunci acel Dumnezeu e interesat cum le merge oamenilor” zice Prager. Avem exemple de mame care-si abandoneaza copii dupa nastere deci „facerea” nu implica in mod necesar (exclusiv logic) interes in bunastarea pruncului. De asemenea Dumnezeu a creat si restul speciilor care in proportie de 99% sunt disparute. Avem si dovada empirica a faptului ca „facerea” nu necesita interes fata de bunastarea creatiei.

Prager continua cu „Daca noua ne pasa de cum merge oamenilor atunci si Creatorului ii pasa de cum ne merge noua sau noi suntem superiori Creatorului. Varianta este posibila dar improbabila”. Superioritatea noastra fata de creator este posibila desi nici un om nu a reusit sa produca vreun Univers? Pentru Prager faptul ca ne pasa de semenii nostri ar fi o dovada de superioritate daca Creatorului nu i-ar pasa de noi. Sunt oameni pe lumea asta carora nu le pasa de semenii lor astfel ca premisa argumentului este dovedit falsa. Totusi concluzia lui Prager este ca lui Dumnezeu ii pasa daca suntem buni unii cu altii. Un nou indiciu privind magnitudinea dezastrului logic: apologetul crestin trece de la „dumnezeu este interesat de soarta oamenilor” la „dumnezeu este interesat sa fim buni unii cu altii”. Poate Dumnezeu e mai interesat sa cream imperii cat mai mari decat sa fim buni unii cu alti. Poate interesul lui Dumnezeu este sa vada dezastre; cutremurele si potopurile sunt la indemana lui si poate vrea sa ne vada prinsi intr-un razboi continuu. Dezastrul se contureaza a fi un lung sir de non-sequitur.

„Dumnezeu implanteaza o constiinta in fiinta umana. Evident, a esuat, indiferent daca iei povestea literal sau metaforic […] Primele 2 fiinte umane sunt frati si unul il ucide pe celalalt.” Dezastru total! Primele 2 fiinte sunt Adam si Eva si despre ele se spune ca aveau constiinta caci altfel pedepsirea acestora este doar dovada instabilitatii psihice a zeului. Ma rog, povestea pacatul originar este evitata de mai toti apologetii caci nu s-a gasit o explicatie consecventa cu ideea unui parinte iubitor. Poate asta-i motivul pentru care Prager sare peste ea.

„Dupa Potop, Dumnezeu ii da lui Noah un set de reguli dupa care sa traiasca pentru ca se pare constiinta nu era suficienta”. Dumnezeu, esueaza aici pentru a 2-a oara in conceptia lui Prager pentru ca Dumnezeu este nevoit sa dea legile lui Moise. Care nici alea nu-s suficiente ca e nevoit sa-l trimita pe Isus sa stearga pacatele (in conceptia crestina). Mergand pe firul (i)logic putem deduce ca Dumnezeu esueaza a 4-a oara cu Isus caci cele 34.000 de demoninatii crestine sunt dovada faptului ca standardul pe moralitate pe care-l urmareste Dumnezeu este mult prea ridicat fata de capabilitatile creatiei sale. Dumnezeul iubitor (care solicita Hitchens sa fie demonstrat) putea s-o ia de la capat dupa intamplarea cu Adam si Eva fara oblige miliarde de suflete sa treaca prin tot felul suferinte in speranta ca odata si-odata omul se va comporta asa cum vrea Dumnezeu sa se comporte, nu asa cum a fost creat sa se comporte.

Intrebarea este daca venirea lui Isus este al 4-lea esec al lui Dumnezeu de ce nu este posibil ca urmatoarea incercare a lui Dumnezeu sa fi fost Mohamed? Admitand premisele lui Prager,  care este justificarea logica ce ne permite sa afirmam ca Mohamed NU este ultimul profet al lui Dumnezeu si ca Jihadul nu este ultima comanda a lui Dumnezeu catre supusii sai? Sau mai grav, de ce nu putem considera ca ultimul nivel de dezvoltare spirituala pe care Dumnezeu si-l doreste pentru creatia sa este ateismul, modalitatea prin care progenitura isi dovedeste independenta si se muta din casa parinteasca hotarata sa-si ia in maini destinul? Nu asta vor parintii (care nu sunt ratati) de la copii lor: sa reuseasca in viata prin propriile forte?