Paradoxal, conceptul de Dumnezeu e mai util pentru atei decat pentru credinciosi („Misterioase sunt caile Domnului”). Dumnezeu (ca si concept) confera credinciosilor un oarecare confort psihic (dreptul de a visa la Justitia Perfecta si la Rai), pretul platit este relativ mare: statul in genunchi si umilirea in fata viermilor in sutana, parcurgea de ritualuri fara utilitate (ex: rugaciunea) sau chiar nocive (postul pentru persoanele cu probleme de sanatate).
Pentru atei, renuntarea la speranta unor raiuri verzi pe pereti vine, pe langa cresterea acuitatii vizuale (preotul este vazut doar ca un vierme imbracat ciudat si nu ca o sursa a adevarului), sanatate mai buna pentru genunchi si coloana vertebrala si cu un beneficiu suplimentar cu valoare practica imediata. Mai exact este conceptul de Dumnezeu este un excelent detector de cacat (bullshit vorba americanului).
Sa dau un exemplu concret: sa zicem ca te intereseaza sa-ti dezvolti anumita latura a personalitatii sau sa corectezi un comportament si nu stii care din cartile de dezvoltare personala ar fi mai folositoare. Sa zicem ca afli pe un blog relativ apreciat de cartea „Putere versus forta” care-ti spune ca sunt nspe nivele de dezvoltare. Unele lucruri pe care le zice par ca fac sens asa ca tot nu stii daca respectiva carte merita investitia. Sunt prea multe carti de dezvoltare personala ca toate sa contina doar informatii corecte, dar, folosind propria ratiune poti alege ce e bun de bagat la cap si ce nu. Dar cand ajungi la pagina care-ti spune ca trebuie sa ai o perspectiva asupra lui Dumnezeu deja poti sa cauti alta carte. Aproape ca pot spune „Multumesc lui Dumnezeu (ca si concept) ca m-a scapat de aruncat banii pe fereastra”.
Si in cazul politicii conceptul de Dumnezeu e de un real ajutor. Demagogul il ia imediat in brate pe Dumnezeu si merge la biserica (mai ales in campaniile electorale). Credinciosii n-au stiut ce sa inteleaga cand au vazut ca Basescu, Geoana si altii mergeau pe la manastiri. Pentru mine, Dumnezeu (ca si concept) m-a ajutat sa-i vad drept ceea ce sunt cu adevarat: mancatori de cacat.
Adevarat graiesti – eu am dus arta asta la extrem. Cand dau peste vreun individ pe care nu-l cunosc il intreb direct daca e credincios au ba, ca sa stiu ce are in teasta.