Directori de scoala: Sadicul

Scoala Generala nr. 31 din Bucuresti a fost construita in urma unei donatii generoase a domnului Aurelian Tanase, cel mai bogat om de afaceri din Romania si renumit filantrop. Consiliul Director al Scolii a hotarat numirea domnului Tanase in functia de Director Onorific si i-a acordat autoritate absoluta in conducerea scolii.

Din cauze necunoscute in Scoala 31 a aparut zvonul ca Directorul Onorific lucreaza la un Regulament de Ordine Interioara. Viitorul regulament urma sa fie obligatoriu pentru toti elevii, zvonul indicand si faptul ca cei care-l vor nesocoti vor fi exmatriculati sau sanctionati cu nota patru la purtare, fapt ce aduce repetarea anului scolar.

La 3 luni de la aparitia zvonului ca Regulamentul de Ordine Interiora urmeaza a fi comunicat, Ionel Avram din clasa a 3-a B a primit acasa un plic continand Regulamentul de Ordine Interioara al Scolii Generale 31 fiind semnat: Director Aurelian Tanase. Extrem de bucuros, Ionel Avram le-a comunicat colegilor Regulamentul aratandu-le scrisoare primita acasa. Cativa colegi au fost nemultumiti caci ei nu primisera regulamentul acasa dar au fost linistiti spunandu-li-se ca este suficient ca cineva din clasa lor a primit Regulamentul; asta fiind o dovada a faptului ca Directorul are incredere foarte mare in clasa a 3-a B. In fond toti cei din clasa a 3-a B credeau ca sunt cea mai buna si unita clasa din scoala.

Una din regulile Regulamentului era „Comunica Regulamentul celor care nu-l cunosc” astfel incat cei din a 3-a  B s-au apucat sa-l comunice celorlalti colegi din anul 3 si impreuna sa-l transmita celor din clasele 1, 2 si 4 care erau in tura de dimineata. Dupa 2 luni toti elevii claselor primare cunosteau regulamentul. Fiecare clasa avea un reprezentant care cunostea spiritul regulamentului nu doar litera lui caci multe din pasajele Regulamentului nu se aplicau intocmai situatiilor reale si trebuiau interpretate. Din pacate vacanta de vara sosise iar elevii claselor primare nu au reusit sa transmita Regulamentul si colegilor de la clasele gimnaziale. Cum cei din a 4-a urmau sa treaca intr-a 5-a, in tura de dupa amiaza, toti au asteptat cuminti inceptul unui nou an scolar pentru a comunica Regulamentul celor de la gimnaziu.

Noul an scolar a inceput dar surpriza: cei din clasele 6-8 aveau deja un Regulament pe care-l aplicau. La scurt timp dupa ce Ionel Avram primise scrisoarea cu Regulamentul, Gabriel Alarab din a 6-a F a primit o scrisoare cu un Regulament de Ordine Interioara semnat: Director Aurelian Tanase. Evenimentele ce au urmat au avut un tipar asemanator cu cel de la clasele primare: cei din clasa a 6-a F s-a bucurat ca Directorul a avut incredere intr-un coleg de-al lor si l-au comunicat si celorlati din tura de dupa-amiaza.

Din pacate cele 2 Regulamente nu coincideau astfel incat au aparut conflicte intre cei de a 5-a, detinatorii primului regulament, si ceilalti colegi de gimnaziu, detinatorii celui de al doilea regulament. Au pornit discutii aprinse care se desfasurau in pauze si dupa ore, fiecare parte avand argumentele sale, dar ambele fiind conduse de fapt de frica de a nu fi pedepsiti. Cei dintr-a 5-a considerau ca primul regulament este cel valid si ca cel de al doilea putea fi contrafacut avand la baza modelul primit de Ionel Avram. Cei dintr-a 6-a considerau ca varianta lor este imbunatatita si, deci are intaietate.

Directorul Aurelian Tanase a fost informat cu privire la conflict insa nu a decis sa intervina in lamurirea situatie explicand Consiliului Director ca totul face parte dintr-un studiu socio-psihologic.

Din cand in cand cate un elev din clasele 6-8 mai primea cate un 4 la purtare, motiv pentru care cei din clasele 1-5 sa arate cu degetul sugerand faptul ca repetentul nu respectase Regulamentul, pentru ca urmase un Regulament gresit. Cei din clasele 6-8 auzind ca Directorul are un plan sugerau ca repetentii nu erau decat un test pentru a vedea daca urmeaza Regulamentul pe care-l primisera si credeau ca daca vor accepta noul regulament vor fi exmatriculati in mod sigur.

Conflictele s-au accentuat deseori degenerand in batai organizate; cei din clasele 1-5 aveau avantajul numarului, ceilalti avantajul fortei. Dar nu toti participau la aceste conflicte (verbale sau fizice). Fiecare clasa avea cativa elevi, mai linistiti din fire, care se strangeau dupa ore sa gaseasca compromisuri intre cele doua regulamente. Din moment ce ambele aveau semnatura directorului, adevarul se afla pe undeva pe la mijloc, gandeau ei. Uneori unul din aceestia mai primea un 4 la purtare dovedind astfel „batausilor” ca adevarul nu este la mijloc si intarindu-le convingerea ca se afla in posesia Regulamentului corect.

Nici pana in ziua de azi Directorul Aurelian Tanase nu a venit in fata elevilor sa le comunice personal si tuturor Regulamentul de Ordine Interioara. Au trecut 50 de ani de la infiintarea scolii iar razboiul continua si astazi. Acum aproape fiecare clasa are un Regulament pe care-l urmeaza si un lider care-l cunoaste in amanunt. Multi au fost spitalizati, iar din acestia multi nu au mai putut continua scoala.

Uneori apar elevi care il cauta pe Director pentru a lamuri problema Regulamentului, nu-l gasesc si conchid ca acesta a murit sau nici macar nu a existat vreodata. Altii, continua sa-l caute si dupa terminarea scolii si, chiar daca Directorul a dat dovada de sadism neintervenind in sutele de batai din scoala ei, vor sa afle Regulamentul.

2 comentarii la „Directori de scoala: Sadicul”

  1. Hm, numarul 31 e complet aleator (ma rog, in masura in care asa ceva poate exista in universul asta aparent ordonat).
    Desi numele directorului Tanase rimeaza cu cel al unui politician celebru articolul se refera la un personaj imaginar 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *