Directori de scoala: Alegerofilul

Inainte de inceperea anului scoalar 1994-1995, Scoala Primara din Bunenia de Jos, judetul Arges primi din partea Inspectoratului Scolar un nou Director. Seful Inspectoratului, nascut in Bunenia de Jos, urmarise cu interes activitatea Scolii in care-si petrecuse o buna parte din copilarie si era destul de nemultumit de modul in care mergeau lucrurile. Astfel, dupa ceva cautari si negocieri, gasi de buna cuviinta sa aduca dintr-un judet vecin pe profesorul de literatura Stefan Apetrei si sa-l inscauneze director de scoala al Buneniei de Jos.

Primele cateva luni, prezenta noului Director nu a fost observata de micutii elevi care-si petreceau pauzele in curtea scolii jucand leapsa, oina, fotbal si altele activitati specifice varstei. Cu timpul jocul de fotbal a devenit preferatul lor astfel incat s-a hotarat organizarea unui campionat. Desi campionatul era neoficial si nu se acordau premii echipa castigatoare primea respectul celorlalte participante, motiv pentru care lupta de pe teren a devenit din ce in ce mai acerba.

In timpul unei semifinale intre clasa a 3-a B si a 2-a E, la  scorul de 2-1, Ionescu dintr-a 3-a B vazandul pe Vasilache dintr-a 2-a E ca se indreapta spre portar si se pregateste sa suteze ii puse acestuia o piedica ce-l tranti pe Vasilache cu capul de pamant si provacandu-i un cucui de toata frumusetea. A urmat o bataie generala intre membri celor 2 echipe care abia a putut fi oprita de cativa profesori. Cazul fu supus atentiei Directorului care nu lua nici o decizie.

Au inceput sa apara discutiile intre elevii celor 2 clase fiecare considerand ca elevii celeilalte clase trebuia pedepsit. Ambele clase cereau o pedeapsa, ambele clase vroiau sa vada un vinovat. Si totusi Directorul nu luase nici o decizie in acest sens. „De ce?” fu intrebarea care n-ar fi trebuit sa fie gandita, daramite rostita. Fiecare incepu a-si da cu presupusul; ba ca directorului nu-i pasa, ba ca directorul e plecat cu sorcova, ba ca directorul nu exista (nici unul dintre elevi nu-l vazuse pe acesta la fata). La un moment dat Augustin, seful clasei a 4-a C, propusese ca explicatie ipoteza ca directorului ii plac persoanele hotarate, care fac alegeri si incearca sa le puna in practica. Ipoteza confirma realitatea caci Ionescu alesese sa-si loveasca adversarul si incercase sa-si puna in aplicare alegerea. Apoi elevii au decis sa inceapa bataia. Directorul nu a pedepsit pe nimeni pentru ca toate actiunile erau rezultatul alegerilor.

Totusi, elevii din clasele primare, vazand ca anumite decizii si actiuni au rezultate diferite incepura sa-si puna problema cu privire la rolul Directorului. Daca adoptarea unei decizii era scopul suprem la Scoala din Bunenia de Jos, atunci orice elev ar fi trebuit sa fie recompensat pentru orice decizie luata, cum ar fi decizia de a nu-ti face temele sau de a lipsi nemotivat de la ore. Augustin explica aceasta noua provocare logica prin existenta dreptului la optiune al profesorilor. Profesorii aveau dreptul sa aleaga daca elevul care nu si-a facut tema primea sau nu nota 4. Noua explicatie era conforma si cu realitatea si cu ipoteza conform careia Directorul este un iubitor al deciziilor.

Ramanea insa problema rezultatelor diferite ale optiunilor si alegerilor elevilor si profesorilor. Unele decizii aveau consecinte placute, altele neplacute. Cineva trebuia sa se asigure ca exista un echilibru si ca, in final, se va face dreptate. Iar pentru asta nimeni nu era mai potrivit decat Directorul. In fond el era cel care urmarea de la distanta toate deciziile, avea timpul si expertiza necesara sa le evalueze consecintele si sa decida in final o solutie justitiara. Cel putin asta era parerea lui Augustin. Unii au adoptat ipoteza lui Augustin si incepura sa fabuleze cu privire la posibilele pedepse pe care Directorul urma sa le puna in aplicare pentru fiecare elev la terminarea scolii. Unii spuneau ca elevii rai vor fi pedepsiti prin transferul la o scoala din alta localitate, urmand astfel sa-si petreaca mult timp pe drumul dintre scoala si casa. Altii afirmau ca elevii rai vor primi o bataie echivalenta cu toate rautatile provocate altor elevi. Altii, afirmau nici mai mult nici mai putin ca elevii rai vor fi urmariti de Director, vor fi impuscati in genunchi si apoi lasati sa moara. Desigur, existau si teorii cu privire la recompensele elevilor buni. Rechizite si biciclete noi, cantitati insemnate de ciocolata, trecerea direct in clasa a 7-a la terminarea clasei a 4-a erau cateva din recompensele la care visau elevii ce sperau sa fie recompensati de Director.

In 1997, pe 4 aprilie, un grup de profesori intra in cancelaria Directorului povestindu-i acestuia toate ipotezele si povestile pe care elevii le scornisera despre el de la bataia dintre Ionescu si Vasilache. Directorul scoase din buzunar o agenda in care scria la pagina 1997-04-04 „Acum ai aflat de la profesori despre povestile scrise despre tine. Nu vei face nimic in privinta asta.”. Era  o agenda scrisa de un astrolog la nasterea Directorului.  Continea toata viata Directorului, minut cu minut, secunda cu secunda. Niciodata Directorul nu a facut altceva decat era scris in Agenda. Iar Astrologul care a scris Agenda era Tatal Directorului.

2 comentarii la „Directori de scoala: Alegerofilul”

Lasă un răspuns la selfhelp Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *