Despre lacomia umana… matematic

Cristian Dogaru publica pe hotnews.ro un articol cu solutii pentru iesirea din criza.

Globalizarea creaza prea multi bogati (doar n-o sa dam vina pe statele care au taxe prea mari ca gonesc investitorii) iar aceasta problema se rezolva simplu prin… taxarea bogatilor.

Taxarea marilor averi e de asemenea bine venita. Inteleg ca libera initiativa, spiritul antreprenorial si acumularea de capital trebuie incurajate dar nu va faceti un fetis din asta. Goana dupa profit dezumanizeaza de la un punct in colo si se pare ca oamenii trebuie trasi de maneca cand sar prea mult calul in directia asta. Care o fi diferenta intre 50 si 500 milioane dolari cand vine vorba de nivel de trai? Cate iahturi sa-ti iei, cate limuzine, amante, vile in Monaco? De ce sa strangi averi pentru sute de generatii intr-una singura? De ce nordicii pot sa puna niste bariere acumularilor de acest tip si restul lumii nu?

Acest paragraf a starnit furia proletara si Mihalcean comenteaza:

Foarte bine punctate probleme.E nevoie de o regandire a regulilor de joc , de o regandire a statului in societate altfel Londra este doar inceputul.Lacomia umana nu are limite iar rezultatele se vad.

Oamenii privesc lacomia cu o oarecare inconsistenta iar eu despre asta vreau sa vorbesc. Se pare ca oamenii lacomi sunt doar cei care dupa ce au strans 50 de milioane de dolari avere vor sa mai stranga inca 50. Ma rog suma asta difera de la tara la tara. In Bucuresti omul lacom e cel care nu se multumeste cu 5 milioane de euro iar la Londra omul lacom e cel ce nu se multumeste cu 50 de milioane. Iar la maica-mea in sat cine mai vrea sa agoniseasca peste 50.000 de euro deja e Hagi Tudose.

Las la o parte faptul ca oamenii care acumuleaza averi uriase au ca scop desfasurarea unor activitati care sfarsesc prin a le aduce bani dar scopul initial, in general, nu sunt banii. Steve Jobs n-a urmarit sa faca miliarde din vanzarea iPhone-ului ci a vrut sa ofere lumii un produs util. Eu sunt web developer pentru ca-mi place, iar banii vin ca o consecinta. Am fost vreme de 2 ani contabil si as fi putut continua sa fac asta pentru bani (m-a costat o avere sa schimb profilul si am avut nevoie de 6 ani sa ajung sa castig ca developer cat castigam ca si contabil). Stiu insa ca sunt multi care au slujbe pe care le detesta si ca fac asta doar pentru bani. Ii inteleg deci pe cei care cred ca bogatii lumii „o fac pentru bani”.

Revenind la perceptia asupra lacomiei, fiecare om are propria formula matematica pentru calculul nivelului de lacomie caci masina computationala numita creier stie ceva matematica. Nimeni nu crede ca cineva care sapa o groapa de 1 metru cub e lacom daca cere 10 lei. Poate nici 100 de lei. Cumva lacomia este influentata pe de o parte de efortul depus de persoana respectiva si de valoarea pe care o cere in schimbul muncii sale.  Bill Gates a castigat miliarde de dolari muncind maxim 24 de ore pe zi. Masina computationala spune ca acesta este foarte lacom. Daca ar fi redus pretul licentelor la Windows si Office ar fi castigat mai putin si mai multa lume ar fi cumparat licente, nu? Si totusi, poate la fel de lacomi ca Bill Gates sunt toti cei ce au jucat la Caritas. Efortul depus in schimbul multiplicarii de 8 ori a banilor era aproape zero. Daca cineva incearca sa-si dubleze averea peste noapte este lacom… cu conditia sa nu fie sarac. Asta e dublul standard cu care masuram lacomia. Cineva care are doar 100 de lei are dreptul sa depuna banii la Caritas ca sa ridice dupa o luna 800 de lei, daca daca cineva intra pe bursa cu 100 de milioane ca sa castige 200 de milioane intr-un an de zile va fi catalogat drept lacom.

Matematic cei mai lacomi oamenii sunt cei care vor ca statul sa le dea. Ei vor ceva (un kil de ulei, o punga electorala, o biserica noua in sat) gratis. In cazul acestora proportia beneficii/efort tinde astfel spre infinit.

Cel putin o data la cateva luni la TV vedem mase intregi de oameni care se inghesuie la casieriile loteriei romane sa castige milioane oferind in schimb cativa lei. Dar pentru ca sunt saraci nu-i poti acuza de lacomie.

15 comentarii la „Despre lacomia umana… matematic”

  1. Meh. Lăcomia cuprinde a vrea dincolo de nevoi prin definiție. Înțeleg ce vrei să zici, dar nu prea zboară argumentul. Ăia la 100*8 se luptau cu sărăcia lucie (în multe cazuri) de când se știau, ieșirea din situația asta era chiar atractivă, era ieșirea din hazna. Pentru cel cu 100G€*2 și la 100G€ și la 200G€ nivelul de trai nu se schimbă semnificativ, câștigul e dincolo de nevoi atât de departe că e clar nemotivat de necesități.

  2. @zergu
    Ala care face 100G*2 nu-i face singur. Are oameni sub el care vor sa faca 10M*2 care au si ei sub oameni care for 1M*2 si tot asa.
    Google spre exemplu sta pe un purcoi de bani pe care-i foloseste sa cumpere tehnologii, patente etc. Puteau de mult timp sa inceapa sa reduca preturile la serviciile business, publicitate etc. Dar uite ca au multi actionari care vor si ei 1000*2 si n-ar fi privit cu ochi buni reducerea tarifelor. Si uite asa, „lacomia” (aia de care vorbesc eu) celor de jos face ca aia de sus sa castige inzecit. Cum a fost si cazul Caritas, cum e si cazul Loteriei Romane, cum e cazul celor fug de inflatie pe burse etc.

  3. Lacomie este o problema culturala; adica traim intr-o cultura care o incurajeaza si o recompenseaza, si vedem consecintele… Americanii au o zicala buna care descrie asta la nivel civil: „keeping up with the Jonses” – adica lacomia nu este ceva finit, exact („vreau 1 milion de $”), ci este relativ la ce au restul. Implicit, singurul sistem care reduce lacomia este cel care incurajeaza egalitarismul (toata lumea la mijloc, clasa mijlocie). Omul care are 1 milion vrea 10 milioane; omul care are 10 milioane vrea 100; omul care are 100 de milioane vrea 1 miliard; s.a.m.d.

    Nu stiu daca vrei sa faci o apologie, dar ce ai mentionati nu e o scuza, ci doar un element important din aceasta cultura (bursa). Eu sincer cred ca toate bursele sunt sisteme piramidale si ar trebui inchise… asta vorbind de Caritas si Loterie.

    Eu n-as face argumentul pentru o cultura de austeritate – extrema opusa, fiindca e inutil; as face argumentul pentru o cultura care gestioneaza resursele in mod rational, stiintific si accepta colectiv viata mai grea, daca e cazul, pana ne permitem mai mult.

    P.S. mentionez ca argumentul „din natura umana” este unul de proasta calitate, adaugand ca in acel caz, statistic, doar 10-15% din populatie are acea trasatura de lacomie psihopatica. Ghinionul este ca ei sunt cei mai atrasi de putere…

  4. @Dumnezero
    „Implicit, singurul sistem care reduce lacomia este cel care incurajeaza egalitarismul (toata lumea la mijloc, clasa mijlocie).”
    Sistemul care incurajeaza asta este tocmai libertarianismul. Insa libertarianismul incureaza egalitarismul pe termen foarte lung. As spune ca ar fi nevoie de minim 5-6 generatii de „reeducare” a indivizilor pentru aparitia unei societati libertariene. Poate voi intra in amanunte intr-un articol special caci un comentariu e insuficient.

  5. Libertarianismul poate ca incurajeaza, propagandistic, asa ceva, dar ca sistem de organizare este impotent in fata formarii de monopoluri si alte tipuri de putere concentrata (inversul egalitarismului).

    In concurenta libera, cei mari, cei cu putere, cei cu forta, cei cu lichiditati care pot „incoltii” piata prin preturi foarte mici – ei sunt cei care castiga, eliminand diversitatea si masa de mijloc din joc. Asta s-a intamplat in globalizare… Ori cea mai importanta lupta morala pentru societate este impotriva concentrarii de putere.

  6. Egalitarismul poate asigura egalitatea doar presupunand ca exista oameni care pun interesul altora deasupra interesului unor necunoscuti (nu e vorba nici macar de rude de gradul 15 ci pur si simplu de necunoscuti). Daca presupui ca acesti oameni exista o societate egalitarista poate apare „relativ” pasnic in decurs de o generatie. Eu insa nu am sperante ca acesti oameni exista.

    Libertarianismul poate ajunge in cateva (multe) generatii la o situatie normala din punct de vedere moral (caci asta-i problema, nu?) doar prin varsare de sange si reeducare. E nevoie ca masele sa invete ce-i ala drept de proprietate si sa-l apere cu pusca. D’aia zic ca-i nevoie de sange si reeducare. Recunosc ca si libertarianismul e la fel de utopic pentru ca cere de la oameni ceva ce nu au (respectul pentru proprietate) la fel cum si egalitarismul mizeaza pe ceva ce nu exista (despoti intelepti).

    Eu mai degraba mizez pe egosimul tuturor decat pe bunavointa unora 😉

  7. Egalitarismul poate asigura egalitatea doar presupunand ca exista oameni care pun interesul altora deasupra interesului unor necunoscuti

    Exista, e o chestie cu care se nasc majoritatea oamenilor. Minus sociopati.

    Daca presupui ca acesti oameni exista o societate egalitarista poate apare “relativ” pasnic in decurs de o generatie. Eu insa nu am sperante ca acesti oameni exista.

    Eu cred ca mintea este complexa si contine multe parti care pot sa fie in conflict si dominatie. Momentan, partile altruiste domina mai rar, iar cultura in care traim nu incurajeaza schimbarea raportului. Cand oamenii se simt constant amenintati (politicieni populisti, nationalism, religie) si nu inteleg haosul in care traim, atunci partile egoiste domina mintea.

    Libertarianismul poate ajunge in cateva (multe) generatii la o situatie normala din punct de vedere moral (caci asta-i problema, nu?) doar prin varsare de sange si reeducare.

    Libertarianismul este o inventie a ultra-bogatilor cu care incurajeza clasa mijlocie sa apere obsesiv dreptul la proprietate. Rationamentele sunt ridicole, usor de demontat, dar pentru ca incurajeaza fetisul pentru proprietati, e usor sa produci sustinere in randul bogatilor saraci (clasa mijlocie), creand impresia ca ei se pot descurca singuri si ca au tot meritul pentru viata lor – o notiune atat de absurda ca intra in domeniul tragi-comediei (ma refer la „meritocratie”).

    Nu va ajunge niciodata la o normalizare morala pentru ca e o ideologie conservatoare (conservarea averii), deci e implicit in conflict cu natura schimbatoare a realitatii fizice si sociale.

    E nevoie ca masele sa invete ce-i ala drept de proprietate si sa-l apere cu pusca.

    Masele nu pot sa invete asa ceva pana nu au proprietati in masuri egale, ceea ce presupune, implicit, o redistribuire de avere – adica exact ceea ce detesta libertarienii.

    Teritorialismul „cu pusca” este o notiune primitiva, departe de regnul mamifer. Omul, ca specie sociala, nu poate sa traiasca mult timp cu asa organizare, pentru ca se produc automat conflicte.

    Sa-ti dau un exemplu:

    Pe o insula de 1000 de km patrati traiesc 10 familii, fiecare avand proprietati egale (100kmp), chiar si calitativ. Cu fiecare generatie noua din familie, creste cererea de proprietate datorita dorintei copiilor de a se extinde. Desi la inceput copiii reusesc sa creasca in casele parintesti, peste 10 generatii, presiunea de dezvoltare creste enorm la toate familiile. Pentru ca insula este limitata, si toti sunt foarte dedicati respectului dreptului la proprietate, se declanseaza conflicte violente de expansionism teritorial. The end.

    Notiunea de proprietate supravietuieste doar in societatile expansioniste, imperiale, iar pentru ca planeta Pamant este un obiect cu dimensiuni fixe, singura solutie este ca colonizarea de noi planete, de urgenta. De aia SUA este cel mai mare imperiu din istorie. Fara expansionism functional, civilizatia libertariana face implozie, ca restul imperiilor din istorie. In consecinta, pot sa spun doar ca e o ideologie sortita esecului.

    D’aia zic ca-i nevoie de sange si reeducare.

    Reeducare da, sange nu. Argumente foarte puternice – astea lipsesc sau nu se aud destul.

    Recunosc ca si libertarianismul e la fel de utopic pentru ca cere de la oameni ceva ce nu au (respectul pentru proprietate) la fel cum si egalitarismul mizeaza pe ceva ce nu exista (despoti intelepti).

    Egalitarismul este un sistem de organizare a resurselor. Conducerea sistemului este o chestiune separata, iar optiunea „despot” nu e singura.

    Eu mai degraba mizez pe egosimul tuturor decat pe bunavointa unora

    Tocmai de aceea se duce in cacat lumea… simpla viziune de egoism stimuleaza egoismul in alti oameni, ca in o spirala vicioasa. „Every man for himself” este exact principiul „divide et impera” vazut de jos in sus.

  8. Tocmai de aceea se duce in cacat lumea… simpla viziune de egoism stimuleaza egoismul in alti oameni, ca in o spirala vicioasa. “Every man for himself” este exact principiul “divide et impera” vazut de jos in sus.

    Oamenii inca n-au acceptat ca restul semenilor lor sunt egoisti si, mai mult, ca ei insisi sunt egoisti. D’aia se duce in cacat lumea. Ca avem aspiratii nerealiste de la ceilalti. Ca visam cai verzi pe pereti politicieni care sa ne poarte de grija. Nu e nici o viziune de egoism, e realitatea.

  9. Cred ca fiecare stie, personal, ce inseamna egoism. Doar ca atunci cand vezi ca egoismul devine o valoare respectabila, e greu sa nu produci un raspuns pe masura. E acelasi sentiment ce se gaseste intr-o panica, cum sunt panicele bancare… sau cum a fost la Caritas, FNI. Cu cat vezi manifestarea egoismului in societate mai tare, cu atat devi mai egoist, mai invidios, mai gelos. La asta ma refer prin spirala vicioasa.

    Nu stiu de ce zici ca aspiratiile ar fi nerealiste, altruismul exista si este prezent peste tot in lume…

  10. Libertarianismul poate ca incurajeaza, propagandistic, asa ceva, dar ca sistem de organizare este impotent in fata formarii de monopoluri si alte tipuri de putere concentrata (inversul egalitarismului).

    De ce e nevoie sa lupte impotriva a ceva format prin schimb voluntar si liber consimtit? Cu ce drept sa intervina „sistemul de organizare” in raporturile de liber schimb dintre doua entitati/persoane?

    Iar daca nu vorbim de schimburi voluntare si liber consimtite, atunci nu vorbim de piata libera si deci nici de un potential esec al ei.

    Libertarianismul este o inventie a ultra-bogatilor cu care incurajeza clasa mijlocie sa apere obsesiv dreptul la proprietate. Rationamentele sunt ridicole, usor de demontat, dar pentru ca incurajeaza fetisul pentru proprietati”

    Dreptul de proprietate incepe in primul rand cu cel asupra propriul corp si apoi cu ceea ce rezulta din munca facuta cu ajutorul lui. A fi obligat sa renunti la deptul de proprietate asupra propriului corp si a ceea ce realizezi cu el inseamna sclavie (si nu altruism).

  11. De ce e nevoie sa lupte impotriva a ceva format prin schimb voluntar si liber consimtit? Cu ce drept sa intervina “sistemul de organizare” in raporturile de liber schimb dintre doua entitati/persoane?

    Pentru ca monopolurile sunt corozive fata de libertate. Fie ca e monopol de bani, fie ca e de putere, fie ca e de resurse, concentrarea esentiala de putere este implicit in detrimentul libertatii restului societatii.

    Imagineaza-ti ca vorbim de mancare si exista o companie care are monopol pe mancare. Sa-i zicem Kraftsanto… Din acea pozitie, in cel mai bun caz trebuie sa speri ca entitatea este condusa extrem de etic si nu va abuza de pozitia respectiva prin simpla crestere de preturi.

    Din pozitia de monopol poti sa controlezi, sa fortezi, sa santajezi.

    Tu te gandesti doar la nivel de „intre persoane”, dar asta se intampla doar in mercantilism si in sistemul de troc. Aceste forme primitive de schimb aproape ca nu se mai gasesc. Acum se gasesc asociatiile… extrem de complexe. O asociatie de tip monopol se mai numeste „cartel” sau „oligopol”.

    Daca nu intelegi pericolele si dezavantajele acestor situatii, cred ca e nevoie sa cauti pe Wikipedia, ca sectiunea de comentarii nu e potrivita pentru asa ceva.

    Dreptul de proprietate incepe in primul rand cu cel asupra propriul corp

    Hehe… ar trebui sa citesti despre istorie economiei de sclavi. Exista chiar inainte erei petroliere.

    si apoi cu ceea ce rezulta din munca facuta cu ajutorul lui. A fi obligat sa renunti la deptul de proprietate asupra propriului corp si a ceea ce realizezi cu el inseamna sclavie (si nu altruism).

    Cand ai facut ultima oara niste pamant? Dar niste carbuni sau petrol cand ai facut? De metan nu intreb, ca acolo se poate discuta de digestie…

  12. Pentru ca monopolurile sunt corozive fata de libertate. Fie ca e monopol de bani, fie ca e de putere, fie ca e de resurse, concentrarea esentiala de putere este implicit in detrimentul libertatii restului societatii.

    Monopolurile nu pot exista/rezista pe termen lung daca nu sunt protejate prin lege. Si cata vreme legea ingradeste dreptul de a intra pe piata, nu discutam de piata libera si deci nici de un potential esec al ei.

    Imagineaza-ti ca vorbim de mancare si exista o companie care are monopol pe mancare. Sa-i zicem Kraftsanto… Din acea pozitie, in cel mai bun caz trebuie sa speri ca entitatea este condusa extrem de etic si nu va abuza de pozitia respectiva prin simpla crestere de preturi.

    Intr-o piata libera ce va impiedica apritia concurentei cand raportul pret/calitate creste peste un anumit nivel?

    Din pozitia de monopol poti sa controlezi, sa fortezi, sa santajezi.

    Cum? fara a incalca cel putin dreptul de proprietate asupra integratitatii corporale a celui pe care vrei sa-l controlezi/santajezi/fortezi?

    Dreptul de proprietate incepe in primul rand cu cel asupra propriul corp

    Hehe… ar trebui sa citesti despre istorie economiei de sclavi. Exista chiar inainte erei petroliere.

    Nici macar. 100% sclavi erau si cei din diversele forme de lagare de munca recente (50-60 de ani).
    Iar de sclavi 30-40-50% … aici sau
    aici

  13. Monopolurile nu pot exista/rezista pe termen lung daca nu sunt protejate prin lege.

    Se protejeaza singure; isi fac singure legile. Daca ai auzit vreodata de termenul „cartel de droguri”, un domeniu destul de segregat de sfera legilor, atunci cred ca poti sa intelegi la ce ma refer.

    Ai impresia ca exista un fel de „democratie a consumatorilor” pe „piata”, dar vorbim tot de oameni in general, nu de economisti. Sigur, in timp pot sa invete sa boicoteze, sa refuze, dar conditia de monopol inseamna exact extrema: lipsa de alternative. Sau cum ar zice in engleza: „they got you by the balls”.

    Intr-o piata libera ce va impiedica apritia concurentei cand raportul pret/calitate creste peste un anumit nivel?

    Dorinta unor entitati de piata de a domina piata. Pe piata libera, orice entitate cu capital de rezerva poate sa vanda la pret mai mic ca orice pe piata, mentinand calitatea, pentru a distruge concurenta. In timp, concurenta falimenteaza, iar piata este „incoltita” de acea entitate, castigand astfel de monopol si capacitatea de a creste preturi si a scadea calitate fara riscul de a pierde (pentru ca nu mai exista concurenta). Vezi… China.

    Din pozitia de monopol poti sa controlezi, sa fortezi, sa santajezi.

    Cum? fara a incalca cel putin dreptul de proprietate asupra integratitatii corporale a celui pe care vrei sa-l controlezi/santajezi/fortezi?

    Aici vorbesti de niste concepte foarte interesante. Zici de integritate corporala, dar toti depindem de mancare, de apa potabila si ocazional de ingrijire medicala; de caldura. Unde anume incepe si unde se termina aceasta integritate? Ca nu mai e mult pana la idealurile socialiste…

    Nici macar. 100% sclavi erau si cei din diversele forme de lagare de munca recente (50-60 de ani).

    Eu ma refeream la faptul ca inainte de SCLAVIA era o industrie, una PRIVATA, cu o piata extraordinara, globala si foarte activa. Sclavii, in schimb, erau „produse”, nu oameni cu „integritate corporala”.

  14. Pe piata libera, orice entitate cu capital de rezerva poate sa vanda la pret mai mic ca orice pe piata, mentinand calitatea, pentru a distruge concurenta

    Cu cat pretul e mai mic cu atat mai bine pentru consumatorii sai. Si consumatorii sunt punctul central, ca daca nu exista ei, nu exista nici produsul destinat lor.

    In timp, concurenta falimenteaza, iar piata este “incoltita” de acea entitate, castigand astfel de monopol si capacitatea de a creste preturi si a scadea calitate fara riscul de a pierde (pentru ca nu mai exista concurenta).

    Asta pana cand va reaparea concurenta. Si va reaparea atunci cand pretul va creste peste nivelul la care redevine profitabil sa intrii pe piata.

    Zici de integritate corporala, […] Unde anume incepe si unde se termina aceasta integritate?

    Se termina unde incepe integritatea personala a celuilalt.

    Eu ma refeream la faptul ca inainte de SCLAVIA era o industrie, una PRIVATA, cu o piata extraordinara, globala si foarte activa.

    Bazata pe o lege care o permitea.

  15. Cu cat pretul e mai mic cu atat mai bine pentru consumatorii sai. Si consumatorii sunt punctul central, ca daca nu exista ei, nu exista nici produsul destinat lor.

    Vorbesti despre taramul utopic al economistilor. Incearca sa inveti despre analiza economica si studiaza cazuri clare, istorie, etc. Teoria pe care o citezi tine de idealism, nu realitate.

    Asta pana cand va reaparea concurenta. Si va reaparea atunci cand pretul va creste peste nivelul la care redevine profitabil sa intrii pe piata.

    Teoretic. Practic nu se intampla asa. Practic, o entitate monopolista poate are mai multe optiuni: poate sa revina la pretul competitiv, poate sa CUMPERE concurenta, poate sa forteze niste autoritati sa schimbe legislatia in favoarea ei, poate sa faca spionaj, poate sa faca campanie de defaimare, poate sa trimita sabotori economici (tepuitori), s.a.m.d. Practic.

    Zici de integritate corporala, […] Unde anume incepe si unde se termina aceasta integritate?

    Se termina unde incepe integritatea personala a celuilalt.

    Nu ti se pare ca folosesti defintii foarte relativiste?

    Bazata pe o lege care o permitea.

    Daca citesti putin din istoria sclaviei, vei descoperi ca e o industrie foarte veche, mult mai veche ca statul cu institutii legale si mult mai veche ca statul de DREPT. Ca principiu general, legile nu se fac pentru a permite, ci pentru a interzice, fiindca e imposibil si e stupid sa faci o lista cu tot ce e permis. (i.e. Este legal sa te scarpini la coaie stand pe un un bolovan pe marginea unui rau in timpul iernii cu caprioare printre copaci.)

Dă-i un răspuns lui sorin_f Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *