De ce sa nu cerem bonul fiscal de la comercianti

Radu Zilisteanu, unul din blogurile economice la care sunt abonat, scrie despre o noua (propunere de) masura a guvernului Basescu de combatere a evaziunii fiscale: pastrarea bonurilor fiscale, in vederea deducerii acestora.

Nu sunt de acord cu masura si am sa demonstrez ca este, ca aproape orice masura a guvernului, gresita din mai multe puncte de vedere.

In primul rand, Guvernul promite ca bonurile fiscale vor deductibile intr-o anumita masura. Deja faptul ca Guvernul promite ar trebui sa ne puna semne de intrebare. Probabil Boc spera ca romanii se vor imbulzi sa ceara bonurile inainte sa se aplice masura, astfel incat bugetul de stat sa se „bucure” de fonduri suplimentare. De ce nu e Guvernul in stare sa gandeasca o solutie si s-o implementeze fara sa faca atat PR pe tema unei masuri banale, nu inteleg. Chiar nu are Boc alta treaba decat sa anunte masuri care se vor lua incepand cu… momentul in care se va decide masura? Atentie, nu e vorba de o masura care se va implementa cu siguranta la o anumita data ci o „masura pe care o au in vedere”. Adica… nimic concret… doar fum si oglinzi ca sa mai scrie blogurile si ziarele despre ceva ce nu exista.

In al doilea rand, Guvernul mizeaza pe mentalitatea „sa moara si capra vecinului” si spera ca romanii impovarati de taxe, impozite si inflatie isi vor consuma resursele pentru ca si altii sa fie impovarati de taxe si impozite. Eu unul nu gandesc asa. Apoi, cine nu a tinut contabilitatea unei firme sau macar un PFA nu stie cat de dificil este sa aduni bonurile, sa le clasifici, sa le indosariezi. Apoi, pentru a beneficia de deducerile „promise” de Guvern trebuie sa faci copii dupa acele bonuri pe care sa le atasezi fisei fiscale. Trebuie sa fii apoi dispus sa accepti un control de la un functionar al statului care sa vina si sa te intrebe ce cauta cutare produs pe cutare bon.

In al treilea rand, prin viitoarea masura, Guvernul ne ia de prosti (pentru a cata oara?). Marea majoritate a impozitelor platite de oameni nu sunt constituite din impozitul pe salariu care reprezinta 16% din salariu dupa ce s-au scazut celelalte taxe: asigurari sociale, asigurari de sanatate, somaj. Acestea reprezinta mai mult decat dublul impozitului pe salariu (da, taxele pe care le plateste angajatorul sunt tot taxe aferente salariului). La un salariu brut de 1836RON (media nationala) se platesc taxe in valoare totala de 1052RON, din care doar 221RON reprezinta impozit pe salariu. Un angajator plateste 2364RON ca Guvernulo sa colecteze 221 sub forma de impozit pe salariu (aproape 10%). Economia subterana reprezinta intre 25 si 40% din PIB. Presupunem ca, in cel mai bun caz economia subterana reprezinta 40%, si ca toata ar putea fi scoasa la suprafata daca lumea ar cere bon fiscal. Presupunem ca toata lumea va aduna bonurile si nu vom mai plati impozit pe salariu. In cel mai bun caz, statul va strange la buget, pentru a-si hrani armata de functionari care sa ne bonurile la puricat, 40% in plus, platind in schimb doar 10%. Numai prostii isi doresc ca statul condus de alde Basescu, Udrea, Videanu si compania sa aibe un buget mai gras din care sa se infrupte. In timp ce noi, poporul facem treaba pe care statul s-a angajat s-o faca (d’aia platim impozite, nu? ca statul sa faca treaba… sa si le colecteze… etc)

In al patrulea rand, Guvernul va stabili in mod discretionar care sunt domeniile deductibile si care nu. Evident, ca anumite domenii sunt mai restrictionate, iar altele nu. Asa ca, pe baze matematice, Guvernul va decide ca domeniile cu grad mare de evaziune vor fi cele la care se vor oferi deduceri. Probabil vom deduce bonurile de la restaurant (pentru ca sunt multe care nu emit factura), dar nu si bonurile de materiale de constructii pentru repararea locuintei (pentru ca acolo exista magazine gen Bricostore unde se emite obligatoriu factura). Alt motiv ca statul sa intre cu picioarele in economie. Multumesc, dar nu… multumesc.

In al cincilea rand, sa nu uitam despre ce vorbim aici. Vorbim despre stat. Chiar daca am fi convinsi ca masura va fi pusa in aplicare, ca e bine sa moara capra vecinului evazionist, ca vom avea un beneficiu semnificativ in urma eforturilor, ca matematica e in favoarea masurii a strange bonurile si ca ne place cand statul e bagat pana in gat in economie, ca sa incep sa adun bonuri de nebun ar trebui sa cred ca statul stie sa cheltuiasca mai bine banii decat comerciantul evazionist. Ar trebui sa cred ca evazionistul care va cumpara produse de pe piata e mai prost decat Boc (cine crede asta sa-si dea o palma). Ar trebui sa cred ca evazionistul va cheltui banii mai ineficient decat guvernul (aratati-mi un particular care a cheltuit 3 miliarde de lei ca sa-si renoveze baia).

Timp de 20 de ani Guvernul si-a dovedit incompetenta… cu varf si indesat. Timp de 20 de ani, firmele private s-au zbatut sa supravietuiasca intr-un mediu economic aflat la discretia Guvernului, intr-un mediu legislativ (cel putin) dificil. Daca m-as bucura la cateva sute de mii pe care le-as castiga pentru ca statul ma mituieste sa-l „dau in gat” pe comerciantul care-mi ofera un serviciu real, ce ar spune asta despre mine? Cu ce as fi eu mai bun decat un taran care voteaza cu cel care i-a dat un kilogram de ulei? Deloc suprinzator, guvernul ne trateaza pe toti ca pe niste tarani ignoranti care pot fi cumparati usor. Suprinzator, insa, e faptul ca putini sunt cei care vad dincolo de perdeaua de fum ridicata de guvern.

Timp de 20 de ani Guvernul a tot cerut de la populatie bani, solidaritate sociala, intelegere. Cand Guvernul va incepe sa ofere ceva fara sa ceara NIMIC in schimb (in cazul de fata cere mai mult decat ofera), cand va incepe sa-si plateasca din datorii mai vorbim de o posibila colaborare „cetatean-guvern”. Pana atunci, suntem „noi” contra „ei”. E intr-adevar atat de simplu.