Crestinismul intr-o lectie

Anul trecut am avut placerea sa vizitez cateva orase din Spania (Madrid, Burgos, Toledo). In fiecare dintre acestea exista cel putin o catedrala catolica veche care este pentru turisti, vorba englezului, „musai-de-vizitat”.
Aceste catedrale au o artitectura deosebita si sunt pline pana la refuz de opere de arta: picturi, sculpturi in marmura si lemn, basoreliefuri. Mai jos sunt cateva imagini de la catedrala din Burgos, cea mai mare din cele pe care le-am vizitat.

In fata avalansei de „efecte speciale” creierul a cedat si mintea mea de ateu a „rostit”: „Uite dom’le ca e bun si catolicismul la ceva. Daca nu era catolicismul acum la ce ma uitam?”. Mintea unui crestin ar fi „rostit” ceva de genul: „Beneficiile crestinismului asupra culturii si civilizatiei occidentale sunt evidente”. De fapt este argumentul preferat al celor care cred in credinta si care accepta ca dovada a adevarului credintei lor o nedovedita influenta pozitiva a crestinismului asupra civilizatiei vestice.

In ziua in care zona emotionala a creierului se bucura de beneficiile catolicismului, masina computationala care se numeste „subconstient” a detectat o disonanta cognitiva intre ceea ce stiu despre lumea inconjuratoare si produsul reflexului emotional. Societatea in care traim este una in care componenta economica este foarte puternica in care resursele disponibile sunt limitate. Consumul de resurse destinat obtinerii anumitor rezultate implica obligatoriu nealocarea acelorasi resurse pentru obtinerea altor scopuri. Aceasta este tema principala a cartii lui Henry Hazlittz, „Economia intr-o lectie„. Cartea contine eroarea de logica care apare cel mai frecvent in analizele economice: luarea in considerarea doar a unei parti din populatie afectata de o decizie economica. Spre exemplu, atunci cand primaria decide acordarea de subventii de transport pentru pensionarii e prezentata doar imaginea pensionarului fericit care poate calatorii nestingherit, „uitand” sa se mentioneze si faptul ca subventia se plateste din impozitele incasate de la restul cetatenilor care ar fi putut folosi banii respectivi pentru stimularea productiei de bunuri alimentare, spre exemplu.

Ce legatura este intre subventia transportului pensionarilor si catedrala din Burgos? Decizia Bisericii Catolice de a construi o catedrala este o masura economica prin care se aloca anumite resurse (umane si materiale) in vederea unui anumit scop. Cand vedem arhitectura unei catedrale, statuetele din marmura, vitraliile, sculputurile in lemn este foarte greu sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat cu toate resursele implicate in realizarea acestora daca s-ar fi decis realizarea altor obiective. In primul rand trebuie sa ne imaginam „noul obiectiv” si apoi sa aproximam daca acel obiectiv ar fi putut fi realizat cu aceleasi resurse. O activitate foarte dificila, sa recunosc.

Sunt convins ca nici un crestin nu priveste piramidele gandind „Uite ca e buna si credinta in Ra” si nici nu priveste Coloseumul din Roma spunand „Uite ca sclavagismului bun la ceva”. Iar mai toata lumea ar ridica din sprancene daca, aflandu-se in metrou, ar auzi pe cineva rostind „Uite dom’le ca e bun si comunismul la ceva”.  Cu toate astea, pentru ca este in clasa privilegiatilor, a celor care se bucura de beneficiile masurilor economice ale Bisericii, va sustine ca decizia prelatilor a fost buna. La fel ca si „oamenii de afaceri” romani care si-au cladit averea din contractele cu statul si care propun implicarea tot mai puternica a statului in economie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *