Godless1859 a argumentat recent in favoarea teoriei ca Dumnezeu este un troll. De fapt ca zeul abrahamic este un troll. Pentru ca e singurul cu care jonglam in micutza noastra tarisoara crestin-ortodoxa. Sunt si crestini care cred (inconstient) ca Yehova e un dobitoc sinistru. Unul din comentatori ne lumineaza cu privirea la unul din motivele pentru care credinta se agata atat de bine de neuronii individului precum o planta cataratoare:
Cand o sa ajungi in fata creatorului, o sa regreti fiecare blastfemie pe care ai spus-o tu aici si, vei vrea sa te pocaiesti de pacatele tale, dar atunci va fi prea tarziu.
Frica ii face pe multi crestini sa creada. E ceea ce numesc „crestini cacati la cur”. Aceeasi crestini care s-au zburlit cand l-au auzit pe Christopher Hitchens comparandu-l pe Yehova cu dictatorul nord-coreean, ne ameninta ca, atunci cand vom intalni Creatorul (cel Inexistent), vom fi la fel de cacati la cur ca si ei. Asa cum tremuram de frica Securitatii pe vremea lui Ceausescu, incercand sa deghizam blasfemiile anti-PCR sub forma unor bancuri cu Bula, asa trebuie sa tremuram si la gandul ca ne vom intalni cu zeul care atat de mult a iubit omenirea incat si-a trimis fiul sa se sinucida pentru pacatele noastre, fara sa le stearga dar obligandu-ne sa-i fim datori ca si cand ar fi facut-o.
Mi-ar place sa cred ca, daca as fi fost adult pe vremea lui Ceausescu, as fi fost un dizident. Sau macar ca, in cazul in care Ceausescu ar fi trecut pe langa mine la una din Cantarile Romaniei, i-as fi tras o pumn, o palma sau macar o flegma in mutra. Similar, mi-ar place sa cred ca, in cazul in care crestinul nostru cu cacat la cur are dreptate si-i voi intalni pe Yehova,Fiul&Fantoma dupa moarte voi avea curajul sa-l scuip in fata pe „Creatorul tutoror vazutelor si nevazutelor”. As fi mandru de asta.
Desigur ca dorintele mele nu dicteaza realitatii si cum, dupa razboi multi viteji se arata, nu-mi fac iluzii cu privire la curajul meu si sunt convins ca vitejia mea se datoreaza exclusiv faptului ca stiu ca Yehova nu exista. Daca as crede ca psihopatul din Biblie promovat de Biserica drept Creatorul Universului exista, cred ca as avea si eu ceva maro in pantaloni. Poate chiar as intra pe blogurile ateilor sa le spun si lor sa fie cacati la cur, sa transform slabiciunea personala in forta a grupului.
Si ceea ce e paradoxal e ca printre acesti cre(s)tini se numara si intelectuali. Ceea ce ii alimenteaza pe acesti oameni este simplu: nu inteleg infinitatea si faptul ca viata e un lant de accidente lipsite de „supervizarea” unui asa numit liber arbitru. Lumea vrea sa creada in level 2 indiferent de argumente si credinta asta stupida le scurtcircuiteaza mintea.
„intelectuali” e un cuvant care circula cu usurinta prin eter cu privire la diversi oameni de „cultura”. in aceeasi masura cuvantul „filozof” nu e aplicat nimanui. cred ca si pentru ca pentru „intelectualii” romani dragostea fata de ratiune (daca exista) trece prin stomacul religios.
Cel mai mult am grija cum ma port si ce le spun oamenilor credinciosi in mai tot ce fac pentru ca sunt dezechilibrati mintal. Evit de obicei sa intru in discutii pe anumite teme (religioase, zodiacale, politice, etc).
Am un prieten care crede in dumnezeul crestin, imi aduce zeci de argumente pro, argumentele mele contra nu valoreaza nimic chiar daca eu contrazic posibilitatea urcarii tuturor speciilor intr-o arca (si multe altele) dar nu pot explica aparitia universului (cine naiba stie ce a fost atunci…), la final eu sunt cel incapatanat si ca ultim argument este ca sunt taur conform zodiacului chinezesc, peste conform zodiacului modern si de-asta opun rezistenta la argumente (lool). Desi am incercat sa-i explic si ca zodiacul este o prostie, nu au caracter asemanator doi frati gemeni care sunt nascuti la interval de cateva minute/ore, daramite oameni pe care-i desparte ani, nu are logica.
E o pierdere de vreme si de energie.
Pingback: Atei vs. Crestini/Credinciosi - Page 6
„Mi-ar place sa cred ca” == Mi-ar plăcea…
Am citit undeva ca amenintarea unui ateu de catre un crestin cu arderea in iad este identica cu amenintarea unui adult de catre un copil ca nu-i mai aduce mosul cadouri.
nice 🙂