Conspiratii academice si politice

Intr-un interviu recent, Eric Weinstein descrie sumar o teorie a conspiratiei din lumea academica ca urmare a unei experiente personale. Pe scurt, in timpul facultatii, elaboreaza o teorie in geometrie cu aplicabilitate larga care este respinsa de profesorul caruia i-a prezentat-o. Printr-o intamplare, afla ca profesorii de matematica din facultate se intalneau pe ascuns pentru a-i discuta teoria, tocmai pentru ca avea „carne” si putea sa aduca acestora, prin rafinare si publicare, bani si prestigiu. Eric afla astfel ca jocul pe care credea ca il joaca (un fel de „munceste si vei fi rasplatit”) nu exista in realitate si ca, in mediul academic, exista o structura paralela creata incepand cu anii ’70 pentru pastrarea privilegiilor celor care au ajuns atunci in varful ierarhiei. Un fel de „deep academics” in care „vedetele” cercetarii stiintifice de acum 40-50 de ani au creat o retea de influenta care franeaza acum progresul stiintific. „Vedetele” predau unor elevi, ii ajuta sa avanseze in cariera si pozitii de varf, acestia raman „recunoscatori si indatorati”. Nepotism intelectual.

Ca o paranteza, Brett, fratele lui Eric, a trecut si el printr-o experienta similara, cand, fara sa faca studii de laborator dar pornind de la principiile primare, a prezis ca soarecii de laborator care sunt folositi in experimentele medicale sunt modificati genetic in mod semnificativ, fapt ce ar afecta rezultatele a zeci de mii teste facute pentru diverse medicamente. Ca si in cazul lui Eric, teoria lui Brett a fost respinsa de un monstru sacru al biologiei la vremea respectiva, castigatoare a unui premiu Nobel. Aceasta a elaborat o cercetare academica ce confirma teoria lui Brett; nu l-a mentionat in lucrare si chiar a negat ca au avut discutii pe aceasta tema. Aici e clipul in care Brett explica situatia; povestea incepe cam pe la minutul 35 dar este foarte interesanta si prima parte in care Eric il forteaza pe Brett sa prezinte povestea.

Unde vreau sa ajung cu asta? Evident al subiectul zilei, hapciu-19. Situatia din mediul academic, asa cum este prezentata de Eric Weinstein ridica unele intrebari:

  1. Daca fapte de genul asta se intampla in mediul academic, unde adevarul se presupune ca joaca un rol important, si mai mult decat atat, adevarul iese la iveala mai devreme decat in alte domenii, ce se intampla in mediul politic unde victoria este scrisa de invingatori si, mai important, chiar cand aflam adevarul ajungem sa-l ignoram pe motive de patriotism (ex: Stefan era „degraba varsatoriu de sange” nu doar fata de turci)?
  2. Daca fapte de genul asta se intampla intr-un mediu in care sunt in joc milioane de dolari si respectul catorva mii de persoane, ce se intampla atunci cand sunt in joc triliarde de dolari si adulatia/obedienta/controlul a milioane de persoane? Sau cand insasi soarta umanitatii este in joc (schimbarile climatice sunt cauzate de activitatea umana).

Aici imi aduc aminte de Adrian Cioroianu, profesor de istorie devenit ministru, care a fost intrebat de ce nu este predata in scoala istoria reala si de ce fiecare tara prezinta o varianta patriotarda a istoriei. A raspuns cu ceva de genul: „Adevarul este disponibil in carti, la Biblioteca Nationala, pentru cine vrea sa-l afle, dar el nu trebuie spus celor care nu fac un efort in directia asta. Omului de rand trebuie sa i se spuna povesti inaltatoare despre natia din care face parte”. Condescendenta cu care elitele priveste „marea masa a populatiei” este omniprezenta; aproape orice academician sau politician va scapa porumbelul din gura intr-un interviu suficient de lung.

Stiu, unii vor spune ca diferenta dintre mediul academic si cel politic este ca in cel academic sunt oameni destepti, capabili sa se implice in astfel de strategii pe termen lung, dar politica e plina de incompetenti si idioti care au ajuns acolo doar pentru ca, in lumea reala, n-ar fi avea succes. Asta presupune ca in spatele politicienilor nu e nimeni, ca nu exista oameni destepti, capabili de strategii pe termen lung, suficient de puternici incat sa fie papusarii unor politicieni limitati. Oare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *