Comunism vs hedonism

Omul este o fiinta care cauta placerea, fericirea si eliberarea de suferinta. Cuvintele „placere” si „suferinta” reprezinta extremitatile unei scari de senzatii intre ele existand o multitudine de valori intermediare: „neplaceri”, „dureri”, „eforturi”, „bucurie”, „stare de bine”. Pentru simplificare voi folosi cuvintele „placere” si „durere” pentru desparti in doua aceasta scara de valori.

Avand in vedere faptul ca durerea nu dispare la comanda iar placerea nu pica sub forma de mana cereasca, satisfactia generala a individului este data de diferenta dintre placere si durere. Indiferent ca e vorba despre gratificarea imediata sau intarziata, individul urmareste ca durerea suportata intr-un anumit interval de timp sa fie mai mica decat placerea pe care o produce. Omul este o fiinta pragmatica, care vrea ca efortul depus sa fie profitabil. Desigur, fiecare individ valorizeaza diferit multitudinea de placeri si dureri ale vietii (datorita educatiei, structurii psihologice, compozitiei chimice a creierului etc). Spre exemplu, pentru un individ, durerea de a invata in liceu poate fi mult prea mare in comparatie cu placerea unor „ceaiuri de la ora 5”, sau cu un meci de baschet dupa ore (nu condamn aceasta valorizare). Pentru cineva cu alt set de valori, comporamentul poate parea irational, dar acest comportament este complet justificat, individul respectiv fiind condus de dorinta de „profit hedonistic” (diferenta dintre placere si durere).

Faptul ca valorile se pot schimba temporar (ex: o reclama TV creste valoarea asociata cu achizitia unui bun) sau definitiv nu aduce atingere acestui fapt incontestabil ca omul este manat de dorinta de a obtine „profit hedonistic”. Ramane la latitudinea celor care cred in superioritatea unui set de valori sa incerce sa-si convinga semenii de acel „adevar” pentru a determina societatea, in ansamblul ei, sa manifeste un anumit comportament.

In comunism exista 2 tipuri de invidizi: (1) invizii care spun X si (2) indivizii carora li se spune X; unde X poate fi orice de la ce este acceptabil sa-ti doresti, la ce e acceptabil sa produci, mergand pana la cat valoareaza munca ta.

Unul din principiile comunismului este acela ca valorizarea rezultatelor muncii se face in functie de cantitatea de munca inclusa in productia bunului respectiv. Am intrebat acum ceva timp un comunist cum s-ar calcula in societatea pe care si-o doreste el executia unei gropi de un metru cub avand in vedere ca acea groapa poate fi facut fie de un copil cu o lopatica de plastic fie de un escavator. Mi-a raspuns ca un s-ar face un studiu de normare a muncii prin care se va stabili volumul mediu de executie a gropii, iar volumul va fi inmultit cu valoarea (stabilita de „conducerea luminata”) unei unitati de volum. Pentru orice activitate se va infiinta o comisie care sa stabileasca cat e volumul de munca necesar pentru o anumita activitate (statistic, pe baze stiintifice cum spunea comunistul respectiv).

Aceasta valorizare fortata a placerii si durerii, ca orice drum spre iad, este pavat cu intentii bune: egalizarea sanselor intre indivizi. Dar asta duce la situatii absurde pentru ca resursele sunt limitate. La fel si disponibilitatea unora de a suferi durere pentru accesul la acele resurse (generatoare de placere). Daca luam spre exemplu un meci de fotbal, in comunism, pretul unui bilet va fi egal indiferent de echipele care joaca. Statistic, volumul de munca mediu necesar pentru producerea unui meci de fotbal este unul singur pentru tot campionatul, iar pretul per volum de munca este acelasi. Astfel, vei plati la fel, fie ca urmaresti meciul dintre Poli Iasi si U Cluj din etapa I, fie ca urmaresti meciul din ultima etapa dintre Steaua si Dinamo si care va determina campioana. Naturii umane insa nu te poti opune (depinde cata propaganda bagi pe gatul individului) astfel oamenii vor valoriza diferit cele 2 meciuri. La primul meci se vor duce mai putini (pentru ca pretul cerut poate parea prea mare raportat la calitatea spectacolului), iar la al doilea vor fi mai multi doritori decat locuri pe stadion (pentru ca pretul cerut e prea mic). Nu vede nimeni oportunitatea pentru coruptie? Spre exemplu ala de la casierie sa ceara ceva bani pentru „rezervarea” biletului? Si vorbim aici de un nenorocit de meci de fotbal. Astea sunt conditiile pe care le creaza comunismul indiferent cat de multa dialectica se produce pentru a defini si redefini cuvinte ca „valoarea muncii”, „volum de munca” etc.

Sa revenim la profitul hedonistic si sa ne imaginam cum functioneaza lucrurile intr-o fabrica comunista (desi stim cu totii din practica celor 45 de ani de „avant revolutionar”). Avem 2 indivizi care desfasoara aceasi activitate si care primesc acelasi salariu, dar intre ei exista diferente relativ la volumul de munca mediu stabilit de comitet; unul realizeaza volumul de munca intr-un timp mai scurt decat media, altul intr-un interval mai lung. Ce interes are individul mai eficient sa continue sa fie mai eficient decat colegul? Daca colegul obtine aceeasi „placere” (salariu) cu o „durere” (efort) mai mic, de ce individul mai productiv sa nu-si modifice comportamentul astfel incat profitul sa fie mai mare? Se angajeaza in fabricile comuniste doar calugari budisti sau muncitorii sunt vazuti ca niste organizatii non-profit care lucreaza doar de dragul de a lucra (asta era mentalitatea care a facut ca in timpul lucrarilor la Canal unii sa sape gropi si altii sa le astupte)?

Dar productivitatea individuala difera de la om la om. Un individ care vrea sa-si aleaga un loc de munca si care stie dinainte ce salarii sunt disponibile la diverse intreprinderi va dori sa lucreze acolo un productivitatea sa il face sa-si indeplineasca norma in cel mai scurt timp. Insa pe un singur loc de munca pot fi 3 indivizi care concureaza. Cine-l va primi? Evident cel cu pile, caci reducerea pretentiilor salariale, ca mijloc de negociere, este exclusa in comunism.

Nu mai vorbim de activitati mai speciale precum cele desfasurate in institute de cercetari. Cum se masoara volumul de munca cand e vorba de inventii? Sa presupunem ca intr-un institut de cercetari in ultimii 5 ani s-au realizat 5 inventii. Norma este de o inventie pe an? Daca in anul 6 se produc alte 5 inventii? Vor fi cercetatorii platiti inca 4 fara sa lucreze sau se actualizeaza norma? Daca cercetatorii vor fi platiti 4 ani degeaba se pot angaja in alta parte? Daca se actualizeaza norma, ce se intampla daca urmeaza 3 ani fara inventii? Se actualizeaza din nou? De ce acei cercetatori ar mai incerca macar sa munceasca daca ei considera ca valoarea muncii lor este subevaluata? Am uitat, acei cercetatori sunt de fapt niste calugari budisti.

Atat de multe intrebari, atat de putine raspunsuri. Cum spuneam inainte, in comunism exista 2 tipuri de indivizi: cei care spun X si cei carora li se spune X. Pana acum n-am gasit nici un sustinator al comunismului care se viseaza facand parte din al doilea grup. Toti se viseaza ca facand parte din „elita conducatoare”, „despotii luminati” care vor duce societatea pe culmi nebanuite de civilizatie si progres. Manati si ei de dorinta de profit hedonistic dar ascunzandu-se in spatele unor idealuri demne de toata consideratia precum „dreptate sociala”, „egalitate” etc.

30 de comentarii la „Comunism vs hedonism”

  1. Eu nu-s comunist dar cred ca utilitarismul asta al carui adept esti e incoerent din punct de vedere lingvistic.

    Spui ca omul e condus de profitul hedonistic. Sa inteleg atunci ca orice actiune umana este una care cauta placerea? Bun. Atunci sa inteleg ca tu mi-ai spune ca cel care devine ascet sau practica sacrificiul de sine, automutilarea, autotortura, cauta defapt tot placere, dar printr-o alta cale? Daca da atunci hedonismul si utilitarismul devin incoerente fiindca cautarea placerii devine tautologica cu orice actiune umana.

    Ce vor oamenii? Placere.
    Ce e placerea? Ceea ce vor oamenii.

    In esenta nu imi spune nimic fraza ‘orice actiune are ca scop placerea’.

    Sper ca nu ti-am inteles gresit ideea. Nici eu nu consider comunismul ca fiind vreodata viabil. Dar nu-s de acord cu linia asta hedonista fiindca.

  2. fiindca sunt multe actiuni umane care sunt irationale si nu au ca scop nici placerea nici utilitatea.

    Pe langa problema lingvistica mai e si psihologia evolutionara care ne face sa avem si ‘group think’ de multe ori.

  3. 1. Tautologia e falsa. Eu nu am spus ca

    Ce vor oamenii? Placere.
    Ce e placerea? Ceea ce vor oamenii.

    ci ca

    Ce vor oamenii? Profit hedonistic.
    Ce e profitul hedonistic? Diferenta dintre placere si durere.

    2. Sunt cazuri in care actiunea umana este inconstienta (ex: sacrificiul in razboi sau consumul irational al drogurilor care pe termen lung produce mai multe pagube). Nu despre asta e vorba ci de situatiile in care omul poate cantari alternativele (pot alege sa muncesc in continuare ca fraierul si sa castig cat altul care nu munceste sau pot incerca sa ma folosesc de „regulile sistemului” in avantaj personal). Apoi cazurile ascetilor intra tot la capitolul „gratificare intarziata” (crezi cumva ca crestinismul ar fi avut atat adepti, cu toata indoctrinarea facuta de biserica, daca n-ar fi avut parte de sustinerea recompensei divine?)

  4. Pai da eu nu observ diferenta intre cele doua variante.

    Profit hedonistic = placerea > durerea, altfel spus o actiune sa aduca mai multa placere decat durere. De ce ar vrea ei profit si nu deficit? Pentru ca rationamentul urmeaza axioma ‘oamenii vor placere’ nu?

  5. In numele limbii romane, as aprecia daca ai utiliza termenul corect pentru ideologia din subiect, nu termenul popular, care e mai mult un fel de „brand” ce inseamna defapt Socialism, nu comunism.

    In discrusul tau nu mi se pare corect sa abordezi totul doar din perspectiva monetara (in exemple), pentru ca in comunism banii devin irelevanti (salarii, preturi la bilet etc.), iar in socialism banii tind puternic sa devina irelevanti.

  6. @lex
    Acuzatia de tautologie nu e valida pentru ca asa orice e tautologie
    „Ce respira oameni? Aer”
    „Ce e aerul? Ceea ce respira oamenii”
    Am spus ca sunt si alte situatii la care nu am facut referire.

    Intrebarea „De ce ar vrea ei profit si nu deficit?” nu o gasesc potrivita pentru ca faptul ca oamenii vor profit este o premisa a rationamentului. Am incercat sa ofer o justificare suficient de convingatoare pentru aceasta premisa. Poti fi de acord cu premisa sau o poti contesta dar intrebarea e aproape la fel de potrivita ca „De ce e ceva in loc de nimic?”.

  7. @Dumnezero
    Banii pot lua diverse forme nu neaparat cea de monede si bancnote. Daca totul se masoara in „ore de munca normate” (sau orice ar putea fi introdus drept etalon intr-o societate SOCIALISTA) acel etalon va avea aceeasi functie pe care o au banii acum, acela de intermediar al schimburilor.
    Ma rog, poate nu inteleg eu cum va functiona o societate socialista fara o mijloc de intermediere a schimburilor. Poate-mi explici tu.

  8. logosfera,

    Nu stiu, eu nu sunt fanul societatilor mari. Sunt de parere ca oamenii nu au evoluat destul cat sa poata trai in societati numeroase si compenseaza acest deficit prin conflicte si exploatare. Deci ideologiile dedicate sistemelor nationale si regionale sunt la fel de futile, din punctul meu de vedere… La fel cum sunt ateu fata de religii, sunt anarhist fata de natiuni si jocurile lor periculoase.

  9. Tot faci begging the question cu axioma aia. Trebuie dovezi empirice nu ‘justificare rationala’ (care e chiar imposibila).

    Tu stii doar ca Homo economicus nu exista? Oamenii nu-s asa de rationali incat sa functioneze dupa axiomele astea. In game theory asa e postulat dar cand au incercat jocurile pe indivizi nu le-au dat aceleasi rezultate fiindca oamenii au ceva gen ‘bounded rationality’.

    In final nu vad de ce nu as inlocui placerea cu puterea si sa zic ca oamenii cauta profitul nietzschean. Si apoi sa zic ca oamenii in general cauta puterea peste toate celelalte.

  10. „Daca da atunci hedonismul si utilitarismul devin incoerente fiindca cautarea placerii devine tautologica cu orice actiune umana.”

    Orice actiune umana (ca si inactiune) este efectuata/neefectuata in scopul indepartarii unei senzatii de disconfort (senzatie subiectiva), sau mai bine spus in scopul atingerii unei stari de confort superior. Iar aceasta observatie nu poate fi falsificata empiric, oricat ai incerca. Deci da, daca definim „placerea” in acest fel cautarea placerii devine tautologica cu orice actiune umana, sau cu alte cuvinte orice actiune umana este rationala. Atentie termenul rational este aici folosit in sens praxeologic, nu in sens psihologic(care defineste irationalitatea ca „inadecvarea mijloacelor la scopul propus, sau folosirea de mijloace al caror efect e opus scopului”).
    Iar in sens psihologic doar o fiinta omniscienta (in nici un caz un om) poate fi „rationala”.
    De aici provine socialismul, care propovaduieste rolul statului de „tatuc”, pedagog universal, care-si indruma supusii „irationali” pe drumul cel bun.

  11. @Lex
    Dupa parerea mea rationalitatea omului care ia decizii irationale se datoreaza uneori sistemului de valori care pune introduce in ecuatie parametri noi. Spre exemplu, decizia irationala de a urma un grup chiar daca esti aproape convins ca e gresit se datoreaza faptului ca in sistemul de valori conformismul este suficient de puternic incat sa afecteze decizia „logica”.
    Din pacate nu stim ce inputuri (premise) are fiecare decizie si nici ce „greutate” e asociata fiecarui input iar asta e motivul pentru care unele decizii par irationale.

    Spre exemplu, probabil cunosti acest studiu legat de moralitate. Desi este irational sa nu sacrifici un om pentru a salva 5 cred ca creierul face calculele in mod corect, doar ca noua nu ne „plac” parametri folositi in ecuatie.

    Legat de articol, atunci cand am spus ca omul cauta „profitul hedonistic” m-am referit la situatiile in care are suficient timp de rationalizare a deciziilor. Muncitorul mai productiv poate continua sa fie foarte productiv o saptamana sau o luna dupa ce a fost coleg cu muncitorul mai putin productiv (spre exemplu ca vrea sa-l laude seful), dar dupa un timp creierul sau va reface calculele. Chiar si in aceste cazuri putem gasi anomalii ilogice (daca colegul e fiul directorului calculele vor arata altfel, daca omul productiv e in varsta isi va schimba mai greu setul de valori etc).

    Uite aici cum, in 20 de ani, suedezii si-au schimbat parerea cu privire la fentarea sistemului de asistenta sociala.

    Probabil vei spune „atunci tot ce face omul este rational”. As spune mai degraba ca tot ce face omul este „calculat” (de masina computationala numita „creier”), dar si cuvantul asta e prea mult asociat cu „rationalitatea”. Ceea ce numim noi „rational” sau „irational” e mai degraba o analiza decontextualizata a „solutiei” gasite de masina computationala.

  12. Ionut, pai daca e tautologica atunci nu spune nimic nou. D-asta eu nu cred in scoala austriaca si in Mises. Sunt forme de rationalism si a priorism care sunt doar tautologii fara oprire.

    Ce observatii sunt astea daca nu-s empirice? Daca cineva se bazeaza doar pe a priori-ism atunci poate sa scoata tot felu de tampenii din fund, precum argumentele alea pentru Dumnezeu, care sunt toate a priori si nu au nici o tangenta cu observatiile despre lume.

  13. „Desi este irational sa nu sacrifici un om pentru a salva 5 ”

    Lol, ce? Irational din ce stiu eu e sa nu-ti urmezi preferinta. Daca preferi 1 om in loc de 5 atunci e rational pentru cineva. Adica daca e maica-ta in pericol si tu o placi pe ea in loc de 5 necunoscuti, atunci e rational zic eu sa-i omori pe aia 5.

    Nu poti decat sa te bazezi pe probabilitati in lume, oricat ai incerca sa cuantifici rata placerii, tot nu cred ca poti. Actiunile umane formeaza un fel de panza de paianjen care se afecteaza reciproc. Si informatia e imperfecta a.i. nu poti sa cuantifici. Una e modelarea a priori asta cu homo economicus, alta e realitatea.

    La behavioral economics te-ai uitat putin?

  14. @Lex

    Lol, ce? Irational din ce stiu eu e sa nu-ti urmezi preferinta. Daca preferi 1 om in loc de 5 atunci e rational pentru cineva. Adica daca e maica-ta in pericol si tu o placi pe ea in loc de 5 necunoscuti, atunci e rational zic eu sa-i omori pe aia 5.

    Asta incerc si eu sa spun cu articolul. Daca valorizezi sa muncesti mult pe un salariu egal cu al altuia care nu munceste doar pentru ca te face sa te simti mai bine o vei face. Si decizia va fi „rationala”. Desi privind din afara arati ca un bou irational care nu vede ca ala de langa el munceste mai putin cu aceleasi rezultate.

    Nu m-am uitat la „behavioral economics”. Sunt foarte ignorant in foarte multe domenii asa ca e foarte posibil ca gandurile mele sa fi fost demontante stiintific acum foarte multi ani.

  15. @Lex

    Folosirea empirismului e iandecvata in cazul unei stiinte sociale (a comportamentului uman). Adica empirismul (cuvant al carui sens se pare ca-ti scapa) poate fi folosit doar in cadrul stiintelor naturale. In cazul celor sociale se foloseste rationalismul. Iar praxeologia a ajuns la urmatoare concluzie: omul actioneaza intotdeauna rational (in functie de un scop).
    Tu nu crezi in „scoala austriaca” pentru ca esti socialist/etatist (asta nu e o acuzatie, sau ca sa ramanem in zona celor discutate, nu inseamna ca esti irational) si nu poti concepe societatea fara tatucul „stat”.

  16. LOL

    De unde dracu ai scos tu, Ionut, concluzia ca-s eu etatist/socialist? Chiar pe departe, sunt antistatist, dar sunt si anti-rationalist in anumite privinte. Dar nu ma convinge scoala austriaca in multe privinte. Incearca sa nu mai scoti chestii din cur te rog. Doar pentru ca nu accept scoala austriaca =/= sunt etatist.

  17. @Lex
    Sincer sa fiu, nu am gasit pana acum motivatia sa citesc prezentarea tuturor doctrinelor politico-economice. Citind pagina de pe Wikipedia prinvind anarho-capitalismul cred ca ma incadrez la categoria anarho-capitalist utilitarist.
    Pe de alta parte, structura psihologica a majoritatii oamenilor face din anarho-capitalism o utopie. Moralmente suntem la 1000 de ani distanta de implementarea unei astfel de organizari. Asa ca pot spera cel mult la crearea unui stat minimal al carui rol sa se rezume la „law enforcement” (politie si tribunale).

  18. Inteleg, si eu sunt oarecum fan al anarhismului si al pietei libere, mai ales in tara asta unde statul isi arata adevarata faţă. Dar am si anumite probleme filozofice cu scoala austriaca fiindca nu tin cont de empirism si probleme legate de capitalism ca produce acumularea bogatiei in mainile unor putini oameni care, presupunand ca suntem intr-o societate fara stat, ar putea instaura iarasi statul. Si ar trebui sa o luam de la capat.

    Piata libera te poate ruina de multe ori daca nu esti adecvat. La fel ca selectia naturala, e foarte „opresiva” cu cei fara abilitati. (nu ca as face eu argumente moraliste, doar o constantare).

  19. @Lex
    Legat de lipsa de justitie care poate apare in orice sistem politic (de la democratie la totalitarism) cred ca ultimul bastion pentru asigurarea justitiei este individul. Daca cineva te nedreptateste si justitia nu-si face treaba e „obligatia” ta sa-ti faci dreptate. D’asta spuneam ca suntem moralmente cu 1000 de ani in urma. Comunismul si „democratia” socialista in care traim fac foarte dificila aceasta sarcina pentru ca de vina este aproape intotdeauna „sistemul”.

    In anarho-capitalism ai putea arata cu degetul spre cel care te-a furat. Deturnarea moralitatii si a intelesului de „viata virtuoasa” de catre religie a facut ca majoritatea oamenilor sa fie dispusi sa „ierte” faradelegile. Astfel, azi avem oameni dispusi sa ierte si oameni dispusi sa faca faradelegi (astia vor exista mereu). Iar conditiile astea sunt improprii pentru o societate anarho-capitalista.

  20. Cat de greu e unora sa inteleaga ca stiintele sociale n-au treaba cu empirismul, ca nu e ca la laboratorul de chimie, mai pui putin d’aia, mai iei din ailalta si hop iese ce doresti?

  21. in comunism exista 2 tipuri de indivizi: cei care spun X si cei carora li se spune X. Pana acum n-am gasit nici un sustinator al comunismului care se viseaza facand parte din al doilea grup. Toti se viseaza ca facand parte din “elita conducatoare”, “despotii luminati” care vor duce societatea pe culmi nebanuite de civilizatie si progres.
    Nu prea vad ce e aici specific comunismului. Mai degraba specific naturii umane.

  22. Bine ma Ionut, argumenteaza tu de ce empirismul nu are treaba cu stiintele sociale? Nu vad ce fel de cunoastere poti avea din axiome ‘autoevidente’ pentru a prezice comportamentul uman. Deobicei cand spui ‘cunosc pe acel om’ vrei sa spui ca ai experienta cu privire la comportamentul sau. Daca nu iei in considerare empirismul in materie de studierea actiunii umane atunci ce dracu sa intelegi? sociobiologia care spune destule despre societatea umana, tu crezi ca se bazeaza pe rationalism?

  23. Pai argumentez: omul nu-i robot sau inger! Iar preferintele sunt personale (subiective) si se modifica in timp si tot timpul.
    Exemplu: legea economica a schimbului.

    Pentru ca un schimb (de proprietati) sa aiba loc intre 2 persoane/entitati trebuie ca fiecare parte sa valorizeze mai mult proprietatea celuilalt.

    Falsifica (empiric) asta!

  24. Nu prea merge sa falsifici empiric o singura propozitie. Afirmatiile despre lume formeaza un fel de panja de paianjen care se bazeaza unele pe altele.

    Insa nu ai inteles ce ziceam cred. Eu zic sa-mi spui de ce nu are loc empirismul in economie? Asta mi se pare tampit. Oamenii nu-s roboti dar ce relevanta are asta? Biologii folosesc empirismul nu? Sociologii la fel. Economistii de ce nu?

    Astia austrieci incearca sa se fereasca de orice critica prin antiempirism. Cunoasterea lumii implica probabilitate, pana si aia din marketing stiu asta.

    Sa nu mai zic ca nici dihotomia analitica/sintetica e cam invechita. Tot la empirism se ajunge.

  25. „Eu zic sa-mi spui de ce nu are loc empirismul in economie? Asta mi se pare tampit”

    Pentru ca folosirea metodei empirice presupune, pe langa observatie, si experimentul. Care in cazul oamenilor da rezultate false. De ce ? Simplu: pur si simplu e imposibil, in cazul repetarii, sa refaci toate condiile experimentului initial (ti-e greu in cazul stiintelor naturale) initial, si chiar daca reusesti, rezultatul poate fi complet diferit. Empirismul e bun doar daca ne referim la trecut. Stiinta economica este cea care studiaza actiunile anticipative, efectuate pe baza preferintel personale ale fiecarui individ (deci nemasurabile si neagregabile)si care se desfasoara in timp, adica intr-un viitor incert.

  26. Stii doar ca multe experimente se fac cu participantii avand informatie falsa sau incompleta? Asa se face in behavioral economics de multe ori.

    Multe preferinte umane sunt irationale fiindca oamenii in grupuri actioneaza altfel decat individual. D-aia o sa-ti maximizezi utilitatea mai rar cand esti cu familia la cumparaturi decat atunci cand esti singur.

  27. „Multe preferinte umane sunt irationale”

    D.p.d.v. economic toate preferintele umane sunt rationale (urmaresc un scop). TOATE experimentele insa se fac avand informatie falsa sau incompleta. Asta pentru ca suntem oameni ca suntem oameni nu fiinte omnisciente.

Dă-i un răspuns lui Lex Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *