Cand eram credincios si mic eram ingrozit de torturile din Iad. Da, scrasnetul de dinti din Biblie nu a fost interpretat metaforic de preotii dreptei credinte ortodoxe. Ma gandeam cum va fi posibila atata suferinta la un loc. Pentru vecie. Citisem o carte despre ororile hortismului si ma gandeam cum Hitler va fi torturat pentru ceea ce a facut. Si aceast lucru imi crea o stare de confort. Temporar. Caci apoi imi aduceam aminte ca Iadul este etern. Cu mintea mea de copil ma gandeam ca totusi dupa o vreme, pedeapsa va atinge, calitativ si cantitativ suferinta pe care actiunile lui Hitler au provocat-o lumii intregi. Apoi, am aflat ca lipsa de credinta se plateste tot cu Iadul. Pentru decizia de a nu crede in zeul in care credea Tara Romaneasca, un om urma sa fie pedepsit ca si Hitler. Ideea mi se parea… cel putin dubioasa.
Dupa un timp, am gasit solutia la aceasta problema. Prin biserica circula un raspuns la intrebarea „De ce nu e bine sa ucizi un om?”. Acesta era: „Daca ucizi un om ii iei asupra-ti pacatele lui”. Ca o paranteza, nu am auzit enoriasi care sa puna aceasta intrebare preotilor, dar acestia gaseau de cuvinta sa dea aceasta explicatie. Solutia la „problema iadului etern” devenea evidenta: tot ce trebuie sa faci este sa ucizi toata populatia planetei si sa iei pacatele intregii omeniri asupra ta. In fond, sacrificiul lui Isus reprezenta tot „stingerea datoriei fata de Divinitate prin sacrificiu de sine”. Cum ii sade bine unui copil cu imaginatie ma gandeam cum ar fi sa fiu presedintele SUA sau URSS si sa apas butonul rosu. Iar apoi, pentru o fractiune de secunda, sa vad fericirea a miliarde de oameni care au ajuns in Rai, inainte ca dracii sa ma traga in iad si sa ma tortureze. Atata fericire datorata sacrificiului meu. Nu-ti poti imagina ce placere imi provoca acest gand. Nu… nu cel cu mii de ciuperci raspandite pe suprafata Terrei, ci cel cu oamenii fericiti cocotati undeva… in nori. Daca as fi ajuns, printr-o situatie nefericita, in prezenta butonului rosu, probabil ca as fi incercat indeplinirea visului meu. Nu cred ca inflacararea de care eram animat diferea de cea a razboinicilor spartani care se jertfeau pentru ca istoria sa ii mentioneze dupa mii de ani. Sau de cea plaiesilor lui Stefan cel Mare care aparau „credinta stramoseasca”.
Cazul meu nu este singular. Din pacate. Pentru ca asta arata cum religia distorsioneaza moralitatea, cum transforma negrul in alb, compasiunea in dorinta criminala, adevarul in minciuna. Si cat de simplu este.
Cu ocazia asta poate crestinii liberali isi vor da seama ca imaginile pe care viermii din BOR le prezinta mintilor crude ale copiilor, afecteaza negativ si foarte puternic perceptiile acestora despre lume. Cine crede ca povestile despre Iad, Rai si pedeapsa divina la zeului biblic nu lasa urme adanci in mintea copiilor se inseala amarnic. Copii ajung uneori sa se detoneze in piete publice pentru ca locul in rai al familiilor lor sa fie asigurat, sa-si ucida copii epileptici in sedinte de exorcizare sau omoare doctori care fac intreruperi de sarcina in conditii de necesitate.
Intrebare pentru crestini: Daca ai sti ca exista o modalitate prin care ai trimite toti oamenii in Rai, dar tu ai ajunge in Iad te-ai sacrifica? De ce?
Foarte bine ai scris acest articol. Intr-adevar, ideea de iad impusa copiilor face mult rau psihic. Urmele raman toata viata, chiar daca, in urma ratiunii fostul copil isi da seama ca totul a fost o minciuna.
De fapt chiar ideea de iad a fost prima scanteie care m-a ajutat sa ies din crestinism.
Pai, Logosfera, in primul rand raspunsul este simplu la intrebarea „de ce nu e bine sa ucizi un om?”. Totusi, nu cred ca ai cautat unde trebuie, pentru ca asa cum ai zis si tu, morala crestina este de luat ca atare pentru cei saraci cu duhul. nu e bine sa ucizi un om, si nu vreau sa-ti raspund la asta, pentru ca ma indoiesc ca nu iti poti raspunde singur. Daca as putea sa salvez intreaga omenire in schimbul de a ramane eu in Iad? In primul rand, intrebarea este proasta, pentru ca un asemenea fapt este practic imposibil.e cam absurd..un om care ar face asta poate fi un om cu o moralitate incredibila, si din start nu are ce cauta in iad, ar topi tot Iadul cu toti dracii repartizati migalos pentru fiecare om in parte.Iar Raiul ar deveni Iadul insusi.Contradictie.
@radu
Este contradictia Bisericii (daca rationamentul tau e acceptat de zeul biblic) sau a ta (daca nu). E plina biblia de absurditati, iar unde merge mia merge si suta, nu? 🙂
Rationamentul tau iese din sfera dogmelor religioase, iar tu incerci o solutie logica. Stii care ar fi fost raspunsul meu daca mi-ai fi spus asta atunci cand gandeam asa? „Incurcate sunt caile Domnului”. Si aici s-ar fi terminat cu dialogul.
Comentariul tau nu face decat sa arate ca incercam tot timpul gasirea unei solutii logice la problemele cu care ne confruntam si ca moralitatea nu ni se trage din cartile „sfinte”. Din pacate, preotii, familia, societate ne pacaleste sa credem ca exista un domeniu in care solutiile la problemele de moralitate sunt clare si nu trebuie contestate.