Aristotel spunea ca omul gaseste placere in cunoastere, dovada pentru aceasta ipoteza fiind placerea pe care o avem de la simtul vederii. Rezolvarea unei probleme, aflarea unui mister, descoperirea unei arome noi ne produce satisfactie chiar daca uneori nu suntem multumiti de rezultat.
Imi place sa privesc o furtuna pe mare, fulgerele, domentarele pe National Geographic chiar daca undeva un vas se scufunda, fulgerul poate porni un incendiu sau o gazela este prinsa de un ghepard. Desigur placerea cunoasterii nu surclaseaza intotdeauna alte reflexe ale mintii (cu greu pot urmari o operatie chirurgicala pe viu). De aceea auzim pe unii in jurul nostru spunind “Ignoranta e o binecuvantare”
Am cateva intrebari pentru voi care va pot arata cat de mult va place adevarul, sau pina unde sunteti dispusi sa mergeti pentru a-l gasi:
- Daca prietenul/prietena ta te-ar insela ai vrea sa stii sau nu?
- Daca copilul tau s-ar droga ai vrea sa stii sau nu?
- Daca un prieten te-ar fi furat ai vrea sa stii sau nu?
Credinciosii afirma ca in cartea lor sfanta au gasit “Adevarul”… sau macar ca “Adevarul” se gaseste acolo. Se pare ca sunt foarte preocupati in gasirea acestui “Adevar” si ca, au o oarecare placere in a-l cunoaste. Astfel incat am o intrebare pentru ei: “Daca Dumnezeu nu ar exista chiar ai vrea sa stii?”
Daca raspunsul la intrebare este “Nu” poti parasi aceasta pagina si sa te arunci din nou intre copertile cartii sfinte ce-ti provoaca placere. Daca insa raspunsul este “Da” as vrea sa stiu ce ai facut pentru a afla investiga aceasta “cruda” ipoteza. Ai citit Coranul, mitologia indiana sau chineza? Ai studiat biologia sau fizica pentru a gasi urmele activitatii divine in materia prima a acestui univers? Ai citit (nu doar lecturat) contra-argumentele celor care nu cred? Daca nu ai facut nimic din toate astea reconsidera-ti raspunsul, se pare ca nu vrei sa stii cu adevarat.
In filmul Matrix este o secventa memorabila cu agentul Smith care sta la masa cu Cypher care doreste sa reintre in Matrice si-i cere acestuia sa fie faimos, sa aibe o existenta linistita. In momentul in care Cypher musca din friptura spune ca stie ca acea bucata de carne nu exista si ca este rodul imaginatiei lui, dar placerea pe care o are din senzatia gustului este mult prea mare ca sa nu-i cedeze. Nu cred ca e nimic gresit in atitudinea lui Cypher, dar asta doar pentru ca anterior nu s-a declarat un “cautator al adevarului”.
Intreb din nou: “Chiar vrei sa stii?”