Cartelul afaceristilor si armata birocratilor statului

„De Sarbatori, bonele castiga dublu”. Asa suna titlul unui articol din ziarul Libertatea tinut in mana de un co-calator cu Metrou. Ma gandeam ca asta e o situatie normala. Unele bone nu vor lucra de sarbatori, multi oameni vor vrea sa se distreze departe de copii si astfel, jocul cererii si al ofertei a stabilit ca salariul unei bone de sarbatori pe ora de baby-sitting va fi dublu.

Acum, ceva zile Bogdan Glăvan a scris un articol despre poliţia alimentară care a amendat pe cei care s-au organizat si au decis cresterea pretului la produsele de panificatie. Asa ca am inceput sa imi pun cateva intrebari:

1. Daca s-ar dovedi ca bonele au vorbit intre ele ca unele sa-si ia „concediu” in acea perioada, ce ar face face „politia economica”?
2. Presupunand ca un astfel de acord ar fi ilegal, de ce asociatiile profesionale (notari, avocati) si sindicatele, constituite tot in vederea protejarii drepturilor si cresterii avantajelor propriilor membri, sunt acceptate?

Au trecut 20 de ani de cand Statul avea „grija” de omul de rand si de cand, cica, avem economie de piata. Cu toate astea, statul inca are grija de omul de rand, protejandu-l de asocierile maleficilor oameni de afaceri. Din pacate, realitatea e ca atat Statul comunist cat si cel „capitalist” au ca unic scop propriul interes. A decis statul ca firmele „cartelizate” sa restituie banii cumparatorilor? Eventual prin reducerea sub „pretul corect” (care-o fi ala?) a pretului de vanzare pe o perioada egala cu perioada in care intelegerea si-a produs efecte? Evident ca nu. Statul a dat amenzi si a luat banii ca sa-si plateasca armata de functionari. Armata, care, atunci cand nu traieste din amenzi, traieste din taxe si impozite.

N-ar fi mai bine ca aceasta armata sa nu existe? As plati mai putine impozite iar cartelurile fabricilor de paine, al bonelor, al furnizorilor de apa plata cu lamaie vor stabili preturi mai mici, pentru ca nu mai trebuie sa faca provizioane si pentru „riscul de amenda”.