Biserica superstitios-ortodoxa

Unul din mijloacele prin care religia anihileaza rationalitatea omului, capacitatea acestuia de a gandi logic, este promovarea unor concepte opuse ca fiind simultan adevarate. De la Dumnezeul omnibenevolent si criminal (Exodul) la Dumnezeul omnipotent si incapabil a invinge un om in lupta dreapta (Geneza 32 24-32), de la crestinul care trebuie sa lupte cu masoni la crestinul care trebuie in fiecare duminica sa se roage pentru bunastarea guvernantilor masoni dogmele bisericesti sunt pline pana la refuz de idei care-l pun pe crestin in situatia magarului care are de ales intre a-si potoli foamea sau a-si potoli setea.

Iar rezultatul este predictibil: credinciosul este paralizat nestiind care din conceptele antagonice acceptate drept adevarate se aplica situatiei in care se afla iar disonanta cognitiva se accentueaza pe masura ce tot mai multe concepte antagonice ii sunt varate pe gat drept explicatii apologetice pentru contradictiile anterioare. Cu fiecare intrebare religioasa care primeste raspuns religios, credinciosul se afunda tot mai mult in mocirla religioasa pentru ca noi contradictii isi fac loc insidios in mintea lui.

Daca esti crestin nu trebuie sa ma crezi pe cuvant, trebuie doar sa citesti mai departe. Stimuleaza-ti simtul atrofiat al scepticismului, incearca sa-l trezesti din amortire si deschideti mintea macar de data asta. Imagineaza-ti ca esti un crestin care citeste despre ineptiile budismului. Ca sa te ajut in acest demers am sa inlocuiesc in text toate cuvintele cu rezonanta crestina in cuvinte cu rezonanta budista. Citeste textul asa cum este si incearca sa vezi singur daca rationamentul meu este corect.

Start!

Conform dictionarului superstitia este „Prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămăşiţe ale animismului şi ale magiei; p. ext. practică superstiţioasă.” Asta este ceea ce un om intelege a fi superstitie.

Religia budista cu cele 4 adevaruri supreme afirma faptul ca exista spirite bune si rele, blestemele pot afecta comportamentul unei persoane, exista numere norocoase (ex: 4) si rele (ex: 777), entitati supranaturale care pot afecta ordinea naturala etc. De-a lungul timpului preotii budistii au pus la punct o carte care explica diversele concepte emise de Budha si pe care au intitulat-o „Compediul adevarurilor budiste”. In aceasta lucrare intelepciunea budista adunata in decursul secolelor este transformata intr-o lista intrebari de verificare. Aceste intrebari arata cat de aproape este un budist in urmarirea indeaproape a preceptelor lui Budha. In aceast compediu am gasit urmatoarele intrebari care denota departarea de la calea budista adevarata:

• Nu cumva dai importanţă superstiţiilor, cum ar fi că martea este rea sau numărul 13
  este cu ghinion, că potcoava aduce noroc sau că usturoiul te păzeşte de deochi?
• Nu cumva încurajezi sau obligi pe alţii să aibă prejudecăţi sau superstiţii?

Nu-i asa ca este contradictoriu faptul ca religia budista sustine superstitia dar in acelasi timp o infiereaza? In fata acestor concepte budiste nu ai spune „Deci religia budista contine ineptii”?

Acum ca ai identificat ineptiile in contextul de mai sus este timpul sa incercam utilizarea altor cuvinte cu pastrarea contextului afirmatiilor de mai sus.

Religia crestina sustine existenta spiritelor malefice (diavolii) si benefice (sfintii) care au acces la legile naturale ale acestui univers. Religia crestina sustine existenta unor numere bune (ex: 3) si rele (ex: 666). Si totusi „Indreptarul de spovedanie” (format PDF) ortodox acuza superstitiile si le infiereaza. Asa cum bisericiile ortodoxe au zodiacul pictat pe tavan in timp ce in acelasi indreptar de spovedanie intreaba „Nu cumva crezi în astrologie (zodii)?”

Din fericire (sau din pacate) multi nu ajung la acest nivel in ceea ce priveste educatia religioasa, ramanand la un stadiu de ignoranta asupra propriei religii a carei cunoastere se rezuma la cele 10 porunci si la anumite idei atent alese (prin cherry picking) si prezentate la putinele slujbe la care au participat de-a lungul vietii lor. Iar altii ajung in momentul in care mintea le este amortita de toate explicatiile mirobolant-apologetice pe care le-au acceptat cu incredere oarba din partea „reprezentantilor Domnului”.

Conceptul oricarei mari religii existente la ora actuala conform caruia „superstitiile noastre sunt bune, superstitiile celorlalti sunt rele” este eminamente imoral. Indiferent daca superstitiile sunt corecte sau nu.