Birocratia excesiva nu e un produs al culturii romanesti, balcanice sau orientale. Birocratia capata dimensiuni monstruoase cam peste tot, inclusiv in minunatele State Unite ale Sovietelor Americane.
In Romania avem, deocamdata, „luxul” de a avea o singura taxa pe valoarea adaugata. In SUA exista 2 taxe similare care se numesc „taxa pe vanzare” si „taxa pe utilizare”. Diferenta dintre cele doua taxe este ca „taxa pe vanzare” o percepe comerciantul cumparatorului (si apoi o da la stat, evident) iar „taxa de utilizare” este obligatia cumparatorului de a o plati direct catre stat. Un produs nu poate avea ambele tipuri de taxe, fie are „taxa de vanzare”, fie „taxa de utilizare”.
Am incercat sa intru in mintea unui birocrat care a gasit de cuviinta sa faca distinctia intre cele doua taxe si n-am reusit. Pentru ce motiv un birocrat ar vrea ca, in conditiile in care exista o „taxa de vanzare”, sa-i spuna unui om: „Uite poti sa-ti cumperi mobila de bucatarie fara sa platesti 8% catre comerciant, dar dupa ce faci asta vii la fisc sa platesti 8% taxa de utilizare”? Altul decat faptul ca birocratul respectiv se crede un mic bivolar nemultumit ca semenii lui nu fac suficienta urinoterapie.
Pana acum la meciul Birocratia din Romania – Birocratia din SUA scorul este 0-1. Pe cale de consecinta scorul de la meciul Contribuabilul Roman – Contribuabilul American este 1-0. Doar la campionatul taxelor pe valoarea adaugata, mai sunt si altele la care in mod sigur stam mai prost.
Probabil ca va veti gandi ca taxele pe vanzari sunt usor de calculat. Ca la noi, aplici un procent la pretul produsului. Asa si este, doar ca procentul difera in functie de juristictia fiscala. Desi in USSA sunt 52 de state, sunt peste 11.000 de juristictii fiscale. Intr-un singur oras mare pot exista mai multe jurisdictii fiscale. In timp ce regulile de aplicare a taxelor pe vanzare sunt aceleasi (adica la produsul de tip X se aplica sau nu se aplica taxa), nivelul taxei difera de la jurisdictie la jurisdictie.
Birocratia din Romania – Birocratia din SUA, 0 – 2. Romanian Bureaucracy, keep up the good work!
Din diverse motive care-mi scapa exista tot felul de exceptii de la plata taxelor pe vanzari. Evident, fiecare stat are reguli. Un produs care este taxat in New York poate fi exceptat in California. Pentru Massachusets exista circa 100 de categorii de produse exceptate. Spre exemplu steagurile sunt taxate, mai putin steagul USSA. Din moment ce regula este ca produsele sunt taxate, un birocrat cu capul patrat a facut propunerea ca steagul minunatei sale tari sa nu fie taxat. Sunt convins ca propunerea a fost votata cu 100% iar birocratii le-au povestit mandri sotilor si sotiilor despre decizia care va face lumea un pic mai buna pentru concetatenii lor.
Birocratia din Romania – Birocratia din SUA, 0 – 3.
La intrebarea „ce comercianti sunt obligati sa colecteze taxa pe vanzare?” raspunsul este simplu: comerciantii care au angajati in statul in care se face vanzarea. Astfel daca esti un magazin online cu 3 angajati in California poti vinde produse in New York fara taxa de vanzare, deci poti avea preturi cu circa 8% (cam pe aici se invarte nivelul taxei pe vanzare) mai mici decat un magazin online cu 3 angajati din New York. Daca ai bafta sa fii o firma care are angajati in 10 state, you’re screwed, vorba americanului. In principiu, in statele in care ai angajati risti sa devii necompetitiv. Asta este si motivul pentru care unii angajatori isi infiinteaza firme special pentru plata salariatilor in state in care nivelul vanzarilor sunt foarte mici. Sau isi muta operatiunile (adica depozitele si centrul de distributie) intr-un singur stat, probabil cel care face cele mai mici vanzari.
Birocratia din Romania – Birocratia din SUA, 0 – 4.