Ateii vechi si noi

Recent a avut loc o dezbatere intitulata „Ateismul, noul fundamentalism”, o alta incercare a taberei religioase de a-si pune credinta intr-o lumina favorabila improscand cu noroi in tabara adversa.

Inainte de asta a mai fost o tentativa de atacare a ateismului prin incercarea separarii ateilor activi intr-o tabara speciala numita „ateii noi”. Nu stiu care a fost efectul mediatic al acestor incercari dar banuiesc ca creationistii (vechi si noi) si-au mai trecut pe lista o victorie impotriva „irationalei necredinte”. Cred ca demersul taberei religioase face parte din programul amplu de indoctrinare inceput acum cateva mii de ani, dar asta e doar parerea mea.

Demersul mi se pare neindreptatit din mai multe puncte de vedere:

1. „Problema” ateismului e o falsa problema in crestinism. Am discutat aici. Crestinii nu s-au inteles asupra doctrinei cand era o singura biserica. Cu atat mai mult nu se va intampla asta acum, cand sunt 34.000 de secte.

2. Ateismul precede crestinismului. Nu stiu cum poate un crestin sa ridice problema „ateismului nou” cand ateismul e mai vechi decat crestinismul. Inca din secolul 5 i.e.n se gasea cate un filozof facea pe „desteptul” prin Grecia Antica si sa declare ca Zeus nu exista. Diagoras se prea poate sa fi fost un ateu nou, dar Dawkins, Harris si Hitchens nu sunt. De fapt primii crestini erau numiti atei pentru ca nu credeau in zeul majoritatii populatiei. Asta se intampla si acum, cu diferenta ca majoritatea se formeaza si se destrama in functie de conjunctura (catolicii sunt eretici in Romania ortodoxa, dar intra la numaratoare cand trebuie sa aratam ca suntem un popor crestin). Doar pentru ca sub protectia armatei s-au scris biblioteci intregi de apologetica crestina nu inseamna ca Yehova este mai real decat Zeus, asa cum nici publicarea celei de a 7-a carti din seria Harry Potter nu face din zburatul pe matura un mijloc de locomotie alternativ.

3. Ateismul e supra-evaluat. Pentru mare parte din atei, ateismul este o concluzie si nu o ipoteza, la fel cum credinta este o concluzie si nu ipoteza. Asa cum nimeni nu s-a trezit peste noapte cu avand in cap toate convingerile compatibile cu crestinismul, nici ateii nu au postulat inexistenta unui creator in urma unui vis urat. Daca presupozitiile rationamentului care conduce la ateism sunt gresite atunci acelea ar trebui combatute. Daca rationamentul care duce la ipoteza la concluzie este gresit atunci acesta trebuie combatut. Ateii sunt in primul rand adepti ai pragmatismului si apoi, ca si corolar, adepti ai ateismului. Ateii sunt in primul rand adepti ai naturalismului si apoi, ca si corolar, adepti ai ateismului. Ateii sunt in primul rand adepti ai scepticismului si apoi, ca si corolar, adepti ai ateismului.

Fundamentalismul ateilor vechi si noi este fundamentalismul pragmatismului, naturalismului si scepticismului.